Decizia ÎCCJ nr. 85/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție + Admisibilitatea sesizărilor 44. Admisibilitatea sesizărilor este circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență la prevederile Legii nr. 134/2010, cu ale cărei dispoziții arată că se completează. ... 45. În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; ... – sesizarea să privească o chestiune de drept; ... – soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 46. Evaluarea elementelor sesizărilor relevă întrunirea doar în parte a condițiilor de admisibilitate mai sus enunțate, în privința ambelor sesizări și, raportat la cea dintâi sesizare, a ambelor chestiuni pe care aceasta le include și care au fost supuse dezlegărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, după cum urmează: a) 47. Cât privește cea dintâi sesizare, prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței de trimitere (Tribunalul Buzău), reclamanții - angajați cu contract individual de muncă în cadrul D.G.R.F.P. - A.J.F.P. -, acționând prin sindicat, au solicitat obligarea pârâtei anterior menționate la: 1. calcularea și plata diferențelor aferente indemnizației de concediu cuvenite fiecăruia în perioada 1.09.2019-31.03.2020, care să includă și sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, în valoare actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală; 2. acordarea fiecărui angajat a 10 zile de concediu suplimentar de odihnă cuvenite pentru anul 2020 și a fracției cuvenite pentru perioada 1.09.2019-31.12.2019, iar, în subsidiar, în cazul în care concediul nu se mai poate asigura în natură, compensarea și plata în bani a zilelor de concediu suplimentar de odihnă pentru perioadele indicate. ... 48. Așadar, disputa poartă asupra sporului pentru condiții de muncă a cărui bază legală, în ceea ce îi privește pe acești reclamanți, se regăsește în prevederile art. 23 din Legea nr. 153/2017 și în anexa nr. 1 la regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, ei precizând că, în urma buletinelor de expertiză întocmite la nivelul anului 2019 (care au confirmat prezența a 7 factori de risc dintre cei enunțați în art. 5 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, care îndreptățesc la acordarea unui spor în cuantum de 15% din salariul de bază), s-a emis Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin care, începând cu 1.09.2019, s-a acordat personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul A.N.A.F. sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare. Pe baza acestui ordin a fost emis Ordinul nr. 837/2020 al președintelui A.N.A.F. prin care, începând cu 31.03.2020, acest spor a fost luat în calculul indemnizației de concediu de odihnă, pe lângă salariul de bază și celelalte sporuri de care aceștia beneficiază. ... 49. Practic, prin acțiunea lor, reclamanții urmăresc, în principal, recunoașterea acestui din urmă drept, respectiv calculul indemnizației de concediu de odihnă prin includerea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare pentru toată durata de timp cuprinsă în intervalul 1.09.2019 (data emiterii ordinului președintelui A.N.A.F. de acordare a sporului)-31.03.2020 (data emiterii ordinului președintelui A.N.A.F. de includere a sporului în calculul indemnizației de concediu), aceștia criticând lipsa oricărui temei ori a unei rațiuni legale de a alege aleatoriu o altă dată, pentru includerea în calculul indemnizației de concediu a acestui spor, decât cea care corespunde datei recunoașterii/acordării beneficiului acestui spor tuturor funcționarilor ori angajaților cu contract individual de muncă din cadrul D.G.R.F.P. - A.J.F.P. în care își desfășoară activitatea. ... 50. Privitor la această pretenție, pârâta a arătat că prin ordinul de aplicare la nivel teritorial a dispozițiilor ordinului președintelui A.N.A.F. de includere în calculul indemnizației de concediu de odihnă a sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase nu s-a exclus recalcularea indemnizației de concediu pentru perioada 1.09.2019-1.04.2020, iar plata acesteia se va face conform unei note aprobate de președintele A.N.A.F. în trimestrul II al anului 2023, în condițiile alocării de resurse de la buget. ... 51. Conform mențiunilor încheierii de la termenul de dezbatere a sesizării, reprezentantul reclamanților a confirmat instanței plata realizată de pârâtă cu privire la pretențiile din capătul prim al cererii de chemare în judecată, despre care a menționat că, la acel moment, au rămas fără obiect. ... 52. Raportând la acest context procesual condițiile de admisibilitate a sesizării, se constată ca fiind îndeplinită prima dintre acestea, privitoare la existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 53. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a realizat de tribunal, care judecă în complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, în primă instanță, în virtutea competenței sale legale date de prevederile art. 269 din Codul muncii raportat la cele ale art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, în dispută fiind dreptul la indemnizația de concediu de odihnă calculată prin includerea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare și dreptul la concediul de odihnă suplimentar, drepturi care sunt opuse unei instituții publice care asigură plata/realizarea acestora din fonduri publice. ... 54. Cu toate acestea, cât privește cea dintâi componentă a întrebării - „În interpretarea dispozițiilor art. 150 și 147 din Codul muncii, art. 23 din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 1 din capitolul II din anexa nr. VIII la Legea nr. 153/2017 și Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 - anexa nr. I articolul unic alin. (1) lit. a) , să se stabilească dacă sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază intră în calculul indemnizației de concediu de odihnă (...)“ - nu se poate reține că sesizarea privește o chestiune de drept de lămurirea căreia să depindă soluționarea pe fond a cauzei. ... 55. Mai înainte chiar de stabilirea conținutului confuz, imprecis, neclar al normelor incidente ori a caracterului controversat, dificil al chestiunii de drept sesizate, de natură să îi confere statutul de reală chestiune de drept (în sensul autonom al termenului conturat în jurisprudența instanței supreme), se remarcă în primul rând că aceasta nu constituie o chestiune de drept controversată între părțile litigante, deoarece prin actele procesuale îndeplinite în cauză (cererea de chemare în judecată și întâmpinare), dreptul principal a cărui recunoaștere se urmărește de către reclamanți nu a întâmpinat decât o opoziție de moment, sub forma întârzierii în executare din partea autorității angajatoare, de vreme ce prin întâmpinarea formulată aceasta a arătat că prin ordinul de punere în aplicare la nivel teritorial a dispozițiilor ordinului președintelui A.N.A.F. de includere în calculul indemnizației de concediu de odihnă a sporului pentru condiții de muncă vătămătoare și periculoase nu s-a exclus recalcularea indemnizației de concediu pentru perioada anterioară din 1.09.2019-1.04.2020, aceasta informând chiar că există o notă a președintelui A.N.A.F. de recalculare și plată a acestor drepturi ce va fi pusă în aplicare în trimestrul III al anului 2023. ... 56. Așadar, o primă observație este în sensul că dreptul principal pretins de reclamanți prin acțiune nu a fost negat ori contestat de pârâtă. ... 57. În plus, până la data sesizării formulate de instanța de trimitere, dreptul litigios a și fost realizat, reclamanții înșiși informând instanța despre plata drepturilor realizată de pârâtă în timpul procesului, motiv pentru care au și opinat asupra rămânerii fără obiect a primului capăt de cerere. ... 58. Or, chiar dacă - față de această împrejurare - instanța de trimitere nu va pronunța în mod formal o hotărâre pe temeiul art. 436 alin. (1) din Codul de procedură civilă (hotărâre dată în baza recunoașterii pretențiilor) sau al art. 438 din Codul de procedură civilă (hotărâre de încuviințare a învoielii părților), este cert că nu va putea soluționa această primă parte a litigiului fără a ține seama de recunoașterea și executarea între părți a pretențiilor deduse judecății. ... 59. Din punctul de vedere al condițiilor de admisibilitate a sesizării instituite prin dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, o atare împrejurare echivalează cu inexistența unui conflict asupra dreptului dedus judecății care să justifice ori să facă utilă sesizarea oricărei „chestiuni de drept“ ce s-ar putea ivi în legătură cu acesta. De asemenea, semnifică inexistența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei respective, cât timp aceasta nu va mai putea fi rezolvată altfel decât dându-se eficiență disponibilității părților, care au înțeles ca prin concesiile lor să recunoască și să execute drepturile aflate inițial în divergență. ... 60. Or, de vreme ce, în acord cu prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea instanței de trimitere trebuie să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, se înțelege că efectul util al sesizării interesează în primul rând litigiul în care s-a ivit, efect care - date fiind circumstanțele anterior prezentate - nu se mai regăsește în legătură cu pricina aflată pe rolul instanței. ... 61. Cât privește cea de-a doua componentă a primei sesizări „(...) și dacă acordarea acestui spor dă dreptul la un concediu suplimentar“, a cărei lămurire s-a cerut a fi dată pe tărâmul acelorași dispoziții legale, se verifică condiția ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept, câtă vreme prin acțiunea dedusă judecății, subsecvent recunoașterii dreptului la calcularea indemnizației de concediu de odihnă prin includerea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare pentru trecut (începând cu 1.09.2019, când a fost emis ordinul președintelui A.N.A.F. de acordare a sporului pe baza buletinelor de determinare prin expertize ce au confirmat prezența a 7 factori de risc dintre cei menționați în art. 5 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 917/2017), reclamanții au cerut să li se recunoască și dreptul la un număr de zile de concediu de odihnă suplimentar începând cu aceeași dată. Sesizarea instanței pe această componentă a chestiunii de drept nu respectă însă condiția negativă (cea de-a patra în rândul celor enunțate) ca respectiva problemă de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 62. Pornind de la temeiurile legale ale pretenției reclamanților care dau cadrul legal al chestiunii de drept sesizate, în cea de-a doua componentă a sa, respectiv art. 147 alin. (1) din Codul muncii, art. 18 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, ordinul președintelui A.N.A.F. de acordare a sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare (cu efecte începând din 1.09.2019), se reține că instanța supremă a pronunțat Decizia nr. 79/2023 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 18 ianuarie 2024) prin care a statuat, de principiu, în cel de-al doilea paragraf al său, că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 147 din Codul muncii și, respectiv, ale art. 3 din Legea nr. 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariații care lucrează în condiții deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase, sintagma «condiții vătămătoare», care deschide dreptul la concediu suplimentar, nu are un conținut juridic identic cu sintagma «condiții vătămătoare» din art. 7 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, respectiv art. 4 alin. (1) capitolul VIII din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ulterior art. 4 alin. (1) capitolul VIII la anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, identitate de conținut juridic care să justifice concluzia că emiterea buletinului de expertizare de către organul abilitat pentru evaluarea riscurilor profesionale la locul de muncă, efectuată în aplicarea Ordinului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 24/2010 pentru aprobarea condițiilor de acordare a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în cadrul Ministerului Public, respectiv în aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 118/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională este suficientă pentru stabilirea existenței condițiilor vătămătoare în sensul art. 147 din Codul muncii și al art. 3 din Legea nr. 31/1991.“ ... 63. Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost chemată să se pronunțe asupra posibilității unei categorii de bugetari (magistrați) - care, ca reclamanții din prezenta sesizare, beneficiază în baza reglementărilor speciale aplicabile lor (Legea-cadru nr. 153/2017 și Hotărârea Guvernului nr. 118/2018) de un spor de până la 15% din salariul de bază pentru desfășurarea activității în condiții de muncă grele, periculoase sau vătămătoare - de a cumula concediul legal de odihnă cu concediul suplimentar reglementat prin art. 147 din Codul muncii și, de asemenea, să stabilească dacă, în interpretarea art. 147 din Codul muncii și a art. 3 din Legea nr. 31/1991, sintagma „condiții vătămătoare“, care deschide dreptul la concediu suplimentar, are un conținut juridic identic cu sintagma „condiții vătămătoare“ din art. 7 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009, respectiv art. 4 alin. (1) cap. VIII din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2020 și ulterior art. 4 alin. (1) cap. VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. ... 64. Aceste din urmă temeiuri legale sunt cele care, pentru acea categorie de bugetari (magistrați), consacră dreptul la un spor pentru condiții vătămătoare sau periculoase de muncă, fiind similare în conținut cu cele care dau același drept reclamanților din cauza pendinte pe rolul instanței de trimitere din cea dintâi sesizare. Prin urmare, dezlegările oferite de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul paragrafelor 97-110 și 125-136 din Decizia nr. 79/2023 sunt deopotrivă valabile și aplicabile și în cazul chestiunii de drept sesizate de instanța de trimitere, în cea de-a doua componentă a sa, privitoare la lămurirea asupra faptului dacă acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cazul reclamanților dă dreptul acestora și la acordarea unui concediu de odihnă suplimentar, singura diferență fiind aceea că în Decizia nr. 79/2023 este vorba doar de o altă familie ocupațională („Justiție“, magistrați), astfel că dezlegările sale sunt aplicabile mutatis mutandis. În cuprinsul acestor paragrafe s-a statuat, în esență, că dreptul la un concediu de odihnă suplimentar, a cărui bază legală este dată de dispozițiile Legii nr. 31/1991, a fost reglementat în considerarea unui anumit grad de nocivitate a condițiilor de muncă și a efectului negativ potențial pe care expunerea îndelungată la aceste condiții l-ar putea genera asupra salariaților. Nu se poate generaliza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 31/1991 tuturor angajaților cărora li s-a recunoscut sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase; numai stabilirea unor condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase potrivit Legii nr. 31/1991 are drept consecință acordarea în mod cumulativ a celor două drepturi: reducerea duratei zilei de muncă sub 8 ore și concediul de odihnă suplimentar. ... 65. Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție a expus în dezlegările sale anterioare cu valoare obligatorie raționamentul juridic necesar pentru a permite instanțelor de judecată, chemate să aplice legea la cazul concret, rezolvarea acelorași chestiuni de drept care se ridică și în cazul altor categorii de personal plătit din fonduri publice, chiar dacă acestea aparțin altor familii ocupaționale. ... 66. Dezlegările Deciziei nr. 79/2023 sunt aplicabile mutatis mutandis și în cazul salariaților din litigiul în care s-a formulat cea dintâi sesizare, apartenenți la familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“, observându-se că aceleași argumente și temeiuri legale s-au susținut în justificarea dreptului solicitat, un concediu de odihnă suplimentar celui legal, în considerarea beneficiului constând în sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare având ca temei legal art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 și Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, acest din urmă act normativ fiind, de altfel, singurul element de diferență în analiză (în condițiile în care temeiul legal al aceluiași spor în cazul bugetarilor - magistrați era dat de Hotărârea Guvernului nr. 118/2018). ... 67. Întrucât Decizia nr. 79/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este una pronunțată în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă în mecanismul preventiv de unificare a practicii judiciare, care nu are o aplicabilitate limitată, respectiv doar la categoria de personal pentru care reglementează (bugetari - magistrați), și întrucât este vorba, în esență, despre una și aceeași problemă de drept care a mai fost anterior rezolvată, devine limpede că sesizarea prezentă, în cea de-a doua componentă a sa, nu se referă la o chestiune de drept care să necesite cu pregnanță a fi lămurită și care să reclame din nou intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 68. Pentru aceste considerente, cea dintâi sesizare formulată, în ambele sale componente, va fi respinsă ca inadmisibilă. ... ... b) 69. Cu referire la cea de-a doua sesizare, aceasta privește cazul funcționarului public care exercită o funcție publică de execuție în cadrul unei prefecturi și care solicită din partea instanței recunoașterea dreptului la calculul indemnizației concediului de odihnă, începând cu anul 2022 și pentru viitor, prin includerea sporului pentru condiții de muncă vătămătoare, cu plata diferențelor salariale cuvenite. ... 70. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a realizat și în acest caz de către tribunal, secția contencios administrativ, care judecă în primă instanță conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, litigiul fiind unul care se circumscrie domeniului specific reglementat de art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 deoarece are ca obiect drepturile salariale cuvenite funcționarului public plătit din fonduri publice de angajatorul instituție publică. ... 71. În legătură cu chestiunea de drept semnalată, identică cu aceea din prima sesizare, în cea dintâi componentă a sa, se verifică și condiția ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea acesteia, dezlegarea asupra dreptului la includerea în calculul indemnizației de concediu a sporului pentru condiții vătămătoare, periculoase, cuvenit funcționarilor publici din familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“, din care face parte și reclamantul, constituind tocmai obiectul și scopul procesului aflat pe rolul instanței de trimitere. ... 72. Nu este îndeplinită cea de-a patra cerință de admisibilitate a sesizării, anume ca asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat anterior ori ca aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, în condițiile în care prin mai multe decizii de recurs în interesul legii s-a statuat cu valoare de principiu și cu titlu obligatoriu asupra condițiilor în care, spre exemplu, sporurile pentru condiții periculoase sau vătămătoare ori pentru condiții grele de muncă se includ în calculul indemnizației de concediu cuvenite funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (în prezent, polițiști de penitenciare) - Decizia nr. 23/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022 - ori asupra condițiilor în care alte drepturi sau beneficii salariale, cum ar fi indemnizația de hrană reglementată de art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu intră în baza de calcul al indemnizației de concediu de odihnă cuvenite personalului contractual plătit din fonduri publice și funcționarilor publici - Decizia nr. 13/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1052 din 21 octombrie 2024. ... 73. Chiar dacă aceste soluții de uniformizare jurisprudențială au tranșat asupra unor drepturi identice acelora din sesizarea instanței de trimitere, dar în cazul altui tip de personal salarizat din fonduri publice (funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, actualmente polițiști de penitenciare a căror salarizare este reglementată în cuprinsul anexei nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 - Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și securitate națională“) ori asupra altor drepturi (indemnizația de hrană) decât cele din sesizare, nu înseamnă că instanța de trimitere este lipsită de reperele necesare și îndestulătoare pentru a decide asupra corectei și uniformei aplicări a legii la cazul concret dedus judecății, observându-se, de altfel, că aceasta chiar își sprijină opinia asupra chestiunii de drept sesizate pe soluția de principiu oferită prin Decizia nr. 23/2021. Rămâne doar ca aceasta, în procesul soluționare a cauzei a cărei sarcină îi revine, să identifice acele dezlegări cu valoare de soluții de principiu pe care să le aplice la circumstanțele relevante ale litigiului. ... ... ... ...