Decizia ÎCCJ nr. 10/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție Admisibilitatea sesizării 38. Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519-520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu ale cărei dispoziții arată că se completează. ... 39. În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; ... – sesizarea să privească o chestiune de drept; ... – soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 40. Evaluarea elementelor sesizării relevă întrunirea doar în parte a condițiilor de admisibilitate mai sus enunțate. ... 41. Astfel, Tribunalul Ilfov a fost învestit în urma declinării de competență cu soluționarea unei acțiuni în materia asigurărilor sociale prin care i s-a solicitat, în principal, ca în raport cu Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să dispună scoaterea din calculul pensiei militare de stat a pensiei suplimentare pentru a fi adăugată celei dintâi (pensiei militare de stat), iar, în subsidiar, în măsura în care din orice motive ar fi respinsă cererea principală, să se dispună în raport cu statul român prin Ministerul Finanțelor Publice restituirea întregii sume reprezentând contribuția sa la fondul pentru pensie suplimentară ce a fost plătită în baza art. 57 din Decretul nr. 141/1967, în valoare actualizată, și cu plata dobânzii legale până la data achitării sumei. ... 42. Capătul de cerere principal a fost respins în mod definitiv, în timp ce capătul de cerere subsidiar - în privința căruia se adoptase inițial o soluție de respingere pentru lipsa calității procesuale pasive a statului român prin Ministerul Finanțelor Publice, infirmată în calea de atac a apelului - a fost trimis spre rejudecare în urma anulării parțiale a încheierii de ședință și a sentinței tribunalului, în privința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii, pe cale de consecință, a pretenției subsidiare. ... 43. Deși în urma controlului judiciar din apel prima instanță a rămas învestită în rejudecare doar cu pretenția formulată în subsidiar, aceea de obligare a statului român la restituirea în favoarea reclamantului a sumei reprezentând contribuția sa la fondul pentru pensia suplimentară plătită în temeiul art. 57 din Decretul nr. 141/1967, litigiul își păstrează apartenența la domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, făcând parte din rândul celor menționate în art. 1 alin. (2) , respectiv „procese privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie“, prin obiectul său fiind în mod cert unul generat de contribuțiile sociale la fondul de pensii sau aflat în strânsă legătură cu aceste obligații. ... 44. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a realizat, deci, de tribunal, care judecă litigiul în primă instanță și în al doilea ciclu procesual, în virtutea competenței sale legale date de dispozițiile art. 100 și 101 din Legea nr. 223/2015 raportate la cele ale art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă. ... 45. Cât privește cea de-a doua condiție de admisibilitate în rândul celor anterior enunțate, ca sesizarea să privească o „chestiune de drept“, aceasta nu este îndeplinită. ... 46. Admisibilitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi desprinsă de condiția existenței unei chestiuni reale, veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme asupra oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere. O interpretare contrară ar rezuma rolul instanțelor de drept comun la o simplă și mecanică activitate „de trimitere“ și de „preluare“ apoi, în hotărârile acestora, a dezlegărilor date în mecanismul hotărârii prealabile, în timp ce Înaltei Curți de Casație și Justiție i-ar atribui funcții similare instanței care judecă prin delegare. ... 47. Sintagma „chestiune de drept“ nu poate fi sinonimă cauzei acțiunii, ci are un caracter autonom, iar condițiile ce trebuie verificate pentru constatarea existenței sale sunt cele conturate în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519-520 din Codul de procedură civilă. Cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce prin aceste mecanisme instanța supremă realizează nemijlocit funcția de asigurare a unei jurisprudențe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariția practicii neunitare, în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză. ... 48. Ceea ce deja s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în legătură cu mecanismul prevăzut de art. 519-520 din Codul de procedură civilă, ar trebui să fie deopotrivă valabil și în cazul mecanismului instituit în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, anume că legiuitorul nu și-a propus o partajare de competențe între instanța de trimitere și instanța supremă, instanțele de trimitere având în continuare obligația de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarității și sensului său lămurit de către părțile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăți în înțelegerea și aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv. ... 49. Or, cât privește sesizarea de față, se observă - în primul rând - că nici măcar nu identifică textul/textele normativ(e) care intră în discuție ori care trebuie supus(e) analizei pentru a tranșa problema de drept sesizată. ... 50. Instanța de trimitere nu oferă niciun indiciu sub acest aspect, neindicând nicio normă sau instituție juridică în raport cu care solicită o interpretare pentru a oferi o dezlegare asupra chestiunii sesizate. ... 51. De altfel, încheierea sa, care expune o analiză succintă asupra condițiilor de admisibilitate a sesizării, o omite chiar pe aceea privitoare la identificarea chestiunii de drept care, prin caracterul său dificil, controversat ori nelămurit, să o califice a fi dedusă spre examinare în procedura reglementată în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Astfel, instanța de trimitere nu prezintă dificultățile întâmpinate în soluționarea cererii subsidiare formulate de petent și nici care ar fi controversa în legătură cu posibila rezolvare a acesteia. ... 52. Or, identificarea normei/normelor de drept ori a instituțiilor juridice implicate în rezolvarea pretenției concrete deduse judecății, de natură să genereze dificultăți de interpretare care să constituie izvor al unei posibile viitoare jurisprudențe neunitare, ține de atributul exclusiv, dar, în același timp, și de obligația instanței de trimitere atunci când formulează sesizarea, nefiind posibilă și nici oportună substituirea în atribuțiile acesteia de către instanța supremă. ... 53. Se observă - în legătură cu sesizarea pendinte - că, așa cum nu indică normele/instituțiile juridice asupra cărora solicită o dezlegare de principiu, tot astfel instanța de trimitere nu prezintă posibilele variante de soluții/de interpretare care ar putea constitui tot atâtea direcții de evoluție viitoare a unei jurisprudențe neunitare. ... 54. În al doilea rând, în măsura în care ceea ce este relevant în legătură cu întrebarea instanței de trimitere este contextul în care se pune în discuție posibilitatea restituirii către contribuabili a sumelor reținute cu titlu de contribuție la pensia suplimentară reglementată prin Decretul nr. 141/1967, respectiv aplicarea plafonului de 85% (instituit prin art. 30) din baza de calcul prevăzută de art. 28 din Legea nr. 223/2015, pentru stabilirea pensiei de stat, este utilă o scurtă trecere în revistă a dezlegărilor și deciziilor cu caracter general obligatoriu care reglementează tot acest context și pe care instanța de trimitere le-a și valorificat deja atunci când a soluționat cererea principală de chemare în judecată a reclamantului, ce avea ca scop tocmai scoaterea de sub puterea art. 30 a unei componente a pensiei militare de stat, anume sporul privind pensia suplimentară, spre a fi dobândită separat ca un adaos celei dintâi, iar nu ca un tot supus plafonului de 85%. ... 55. Astfel, prin Decizia nr. 16 din 13 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 108 coroborate cu cele ale art. 28 și 30 din Legea nr. 223/2015 referitoare la sporul pentru contribuția la fondul de pensie suplimentară, în sensul dacă acesta intră în baza de calcul al pensiei, fiind supus plafonării prevăzute de art. 30 din aceeași lege, sau este un drept care nu face parte din pensie, astfel că trebuie adăugat la cuantumul acesteia. ... 56. În justificarea acestei soluții s-a arătat că toate hotărârile judecătorești anexate sesizării ilustrează o singură orientare jurisprudențială în ceea ce privește sporul reglementat de art. 108 din Legea nr. 223/2015, toate instanțele judecătorești apreciind unitar că acest spor este supus plafonării de 85% prevăzute de art. 30 din Legea nr. 223/2015. ... 57. Potrivit paragrafului 65 al menționatei decizii, „În fundamentarea acestei orientări jurisprudențiale s-a arătat, în esență, că aplicarea sporului pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară are ca efect majorarea cuantumului pensiei brute. Acest spor nu reprezintă însă un drept distinct față de pensia brută, neavând o existență de sine stătătoare, ci reprezintă o componentă a acesteia. Din modificarea dispozițiilor legale incidente rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a plafona pensia militară de stat ce urmează a fi încasată efectiv de către pensionar, în toate componentele ei. În consecință, acest spor este supus plafonării de 85%, care se aplică la final, după adăugarea sporului pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară, legiuitorul stabilind că pensia nu poate depăși plafonarea prevăzută de art. 30 din Legea nr. 223/2015. Astfel fiind, niciunul dintre elementele prin care a fost majorat cuantumul pensiei nu este înlăturat de la plafonare“. ... 58. Într-o bogată jurisprudență prin care a supus verificării în mod repetat constituționalitatea dispozițiilor art. 28, 29 și 108 din Legea nr. 223/2015, așa cum au fost modificate prin dispozițiile art. 40 pct. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, și pe care a confirmat-o de fiecare dată (inclusiv în litigiul pendinte pe rolul instanței de trimitere, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 48 din 4 februarie 2020), Curtea Constituțională a reținut, cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 8 martie 2019, următoarele: 63. Examinând în continuare critica de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege care instituie un plafon al pensiei militare de serviciu de 85% din baza de calcul, Curtea reține că, în jurisprudența sa referitoare la acordarea pensiei de serviciu, a arătat, prin Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, că pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligația statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză și-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuțiilor. Este un drept pe care l-a obținut și realizat prin plata contribuțiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituțional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susține că este un drept viitor câștigat ad aeternum din moment ce este sub condiție. ... 64. Cu privire la reglementarea pensiei militare de stat, prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Curtea a reținut următoarele: «Caracterul stimulativ al pensiei de serviciu constă, în cazul militarilor, în modul de determinare a cuantumului pensiei în raport cu salariul, respectiv cu solda avută la data ieșirii la pensie.» De asemenea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat că «partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plătește de la bugetul de stat. De altfel, Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 2 februarie 2000 a statuat că pensia de serviciu constituie „o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale“, ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment se constituie în acea compensație parțială menționată de Curte, pentru că diferențierea existentă între o pensie specială și una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment ... ... 59. Referitor la instituirea prin lege a unui plafon al pensiei militare de stat, prin Decizia nr. 450 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iunie 2006, Curtea a constatat că dreptul la pensie este un drept fundamental, consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituție, dar se exercită în condițiile prevăzute de lege. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească în ce condiții și pe baza căror criterii se acordă pensia, baza de calcul și cuantumul acesteia, în raport cu situația concretă a fiecărui titular al dreptului. Nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevede cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Aceasta se stabilește prin legislația națională. În aceste condiții, legiuitorul poate să prevadă și o limită minimă a cuantumului pensiei, precum și plafonul maxim al acesteia. Norma criticată pentru neconstituționalitate prevede, ca și în cazul tuturor celorlalte tipuri de pensie de serviciu, că, indiferent de rezultatul calculului aritmetic privind adăugarea sporurilor, cuantumul pensiei acordate nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul. Curtea a apreciat că această reglementare nu are caracter discriminatoriu, ci reprezintă o dispoziție de plafonare a cuantumului pensiei, care se înscrie în prerogativele legiuitorului. Totodată, prin Decizia nr. 1.234 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009, Curtea a reținut că prevederile art. 25 din Legea nr. 164/2001 instituie un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăși venitul în mod obligatoriu asigurat în cadrul asigurărilor sociale de stat. Cu respectarea acestui principiu, fiecare pensionar militar beneficiază de pensie în cuantumul rezultat în raport cu vechimea în activitate și venitul realizat anterior pensionării. Această reglementare este în perfect acord cu principiul consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia cetățenii au dreptul la pensie și la alte drepturi de asigurări sociale, în condițiile legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul dreptului la pensie și condițiile acordării acestuia, precum și să le modifice în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment. Extinderea incidenței acestui principiu și asupra sporului acordat pentru contribuția la fondul de pensie suplimentară, ca efect al prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, nu poate fi privită nici ea ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce se aplică nediferențiat tuturor persoanelor care au dreptul să beneficieze de acest spor. ... 60. Aceste statuări de principiu reluate de Curtea Constituțională în toate deciziile sale, prin care a confirmat constituționalitatea normelor de drept care au dat „contextul legal“ al pretenției subsidiare formulate de reclamant în litigiul aflat pe rolul instanței de trimitere și pe care aceasta deja le-a aplicat în rezolvarea pretenției principale a aceleiași părți, constituie tot atâtea elemente diriguitoare apte să conducă la adoptarea soluției corecte și în rezolvarea chestiunii de drept sesizate care redă întocmai pretenția cu care instanța de drept comun a fost învestită în cadrul litigiului dedus judecății sale, pe cale subsidiară, făcând inutilă recurgerea la procedura sesizării prealabile instituită prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 61. În considerarea acestor motive, apreciind că cele reținute anterior fac de prisos verificarea întrunirii celorlalte două condiții de admisibilitate, se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării. ... ...