Decizia ÎCCJ nr. 302/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 28. Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărui dispoziții arată că se completează. ... 29. În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 alin. (1) și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; ... – sesizarea să privească o chestiune de drept; ... – soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 30. Evaluarea elementelor prezentei sesizări relevă întrunirea doar în parte a condițiilor de admisibilitate mai sus enunțate, în privința ambelor chestiuni pe care aceasta le include, după cum se va arăta în cele ce urmează. ... 31. Astfel, sesizarea a fost formulată într-un litigiu având ca obiect stabilirea și calcularea soldei de funcție și a celorlalte drepturi bănești cuvenite reclamantei în perioada anterioară deschiderii dreptului său la pensie, în conformitate cu dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017, iar pe baza acestora, revizuirea în temeiul art. 65 din Legea nr. 223/2015 a pensiei acordate, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, la care să se adauge sporul de 10% cuvenit pentru Ordinul Meritul Militar/Semnul onorific În Serviciul Patriei, conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, și procentul distinct și neplafonat de 6% prevăzut de art. 14 lit. a) din Legea nr. 223/2015. Litigiul este unul care poartă, așadar, asupra stabilirii și plății drepturilor la pensie, menționat expres prin art. 1 alin. (2) ca fiind înscris în sfera de incidență a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, acesta fiind în curs de soluționare pe rolul primei instanțe - secția conflicte de muncă și asigurări sociale a tribunalului. ... 32. În legătură cu condiția de admisibilitate ca sesizarea să privească „o chestiune de drept“, se observă că art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 coincide în conținut cu art. 519 din Codul de procedură civilă, acesta neinstituind decât o derogare parțială de la dreptul comun, prin renunțarea la condiția noutății chestiunii de drept sesizate și prin extinderea sferei titularilor sesizării, care pot fi și instanțele ce judecă litigiul în primă instanță. ... 33. Prin urmare, văzând și norma de trimitere la prevederile Codului de procedură civilă din cuprinsul art. 4 al ordonanței de urgență, se constată că, și în cazul mecanismului instituit în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, este pe deplin operantă noțiunea autonomă de „chestiune de drept“ prevăzută de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a cărei semnificație a fost conturată în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia chestiunii prealabile. ... 34. Chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie veritabilă, în sensul ca întrebarea adresată instanței supreme să vizeze o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut ori a căror sferă de acțiune sunt discutabile. ... 35. Mai mult decât atât, expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă (cea a judecării cauzelor în fond), a unor „chestiuni dificile de drept“, ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire reclamă intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a acesteia și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor deduse judecății. ... 36. S-a subliniat în mod constant că încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este primul ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica judiciară, evocânduse obligația instanței de trimitere de identificare în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept cu privire la care i se solicită instanței supreme să dea o dezlegare este una reală, având vocație de a convinge, și, din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării. ... 37. Definitoriu pentru această procedură este faptul că urmărește interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept (îndoielnică, neclară), stabilită drept incidentă în cauză de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanța supremă a elementelor care conturează raționamentul juridic, pentru ca, ulterior, instanța de trimitere să recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecății, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare. Astfel, cum s-a reținut în mod repetat, instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu interpretarea și aplicarea legii la circumstanțele concrete ale cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competență exclusivă a completului de judecată legal învestit cu soluționarea procesului. ... 38. Legiuitorul nu și-a propus o partajare de competențe între instanța de trimitere și instanța supremă, instanțele de trimitere având în continuare obligația de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarității și a sensului său lămurit de către părțile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăți în înțelegerea și aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv (a se vedea, în acest sens, Decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024, paragraful 215). ... 39. Natura imperativă a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prin mecanismul prevăzut de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu trebuie înțeleasă ca obligând instanța care judecă procesul să ceară instanței supreme rezolvarea de principiu a chestiunii de drept ivite în fiecare litigiu aflat în domeniul de aplicare al acestui act normativ - așa după cum rezultă că a înțeles și aplicat instanța de trimitere dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 în cazul de față -, ci doar atunci când verifică și constată, în urma propriei analize, că aceasta este una reală și veritabilă. ... 40. Or, din încheierea de sesizare rezultă că instanța de trimitere nu a argumentat sub niciun aspect nevoia sesizării celei dintâi chestiuni, relativă la modul de calcul al soldei de funcție cuvenite reclamantei din proces începând cu data de 1 iulie 2017, că aceasta nu a indicat dispoziția legală asupra căreia să poarte interpretarea, al cărei conținut să justifice și să facă necesară intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție; nu a expus controversele ori dificultățile de interpretare întâmpinate în procesul normal de interpretare și aplicare a normei de drept la raportul juridic concret supus judecății și nu a prezentat posibila sursă ori potențialul de apariție a jurisprudenței neunitare, care să dea temei mecanismului de unificare jurisprudențială preventivă. Practic, cea dintâi chestiune sesizată nu se regăsește decât enunțată în dispozitivul încheierii instanței de trimitere, lipsind în legătură cu aceasta orice analiză menită să argumenteze recurgerea instanței la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind indicată o anume dispoziție legală avută în vedere și nefiind emisă de către instanță nicio opinie în privința acesteia. ... 41. Cât privește cea de-a doua chestiune de drept sesizată, în sensul de a se preciza dacă sporurile de 3%, 6% și 9% pentru contribuția la Fondul pentru pensia suplimentară, prevăzute de art. 108 din Legea nr. 223/2015, se includ în calculul pensiei ce nu poate depăși 85% sau se adaugă la cuantumul pensiei ce nu poate depăși acest plafon, se observă că aceasta este identică sau reproduce întocmai chestiunea ce a făcut obiectul Deciziei nr. 103 din 31 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ce a apreciat asupra inadmisibilității sesizării, întrucât s-a considerat că „42. (...) instanța de trimitere invocă doar formal o problemă de interpretare a dispozițiilor legale anterior menționate“ și, de asemenea, că „43. (...) întrebarea nu urmărește lămurirea conținutului textelor de lege supuse interpretării, câtă vreme instanța de trimitere nu oferă niciun indiciu care ar releva o neclaritate sau controversă asupra chestiunii sesizate“. Nu mai puțin, s-a reținut inaptitudinea dispozițiilor legale vizate prin sesizare - aceleași cu ale actualei sesizări - de a genera neclarități sau interpretări multiple, în considerarea existenței Deciziei nr. 16 din 13 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea cu recurs în interesul legii cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 108, coroborate cu cele ale art. 28 și 30 din Legea nr. 223/2015 referitoare la sporul pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară, în sensul dacă acesta intră în baza de calcul al pensiei, fiind supus plafonării prevăzute de art. 30 din aceeași lege, sau este un drept care nu face parte din pensie, astfel că trebuie adăugat la cuantumul acesteia) și a considerentelor ce au stat la baza adoptării ei. ... 42. Astfel, prin această soluție a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a arătat că toate hotărârile judecătorești anexate sesizării ilustrează o singură orientare jurisprudențială în ceea ce privește sporul reglementat de art. 108 din Legea nr. 223/2015, toate instanțele judecătorești apreciind unitar că acest spor este supus plafonării de 85% prevăzute de art. 30 din Legea nr. 223/2015. În fundamentarea acestei orientări jurisprudențiale s-a avut în vedere, în esență, că aplicarea sporului pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară are ca efect majorarea cuantumului pensiei brute. Acest spor nu reprezintă însă un drept distinct față de pensia brută, neavând o existență de sine stătătoare, ci reprezintă o componentă a acesteia. Din modificarea dispozițiilor legale incidente rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a plafona pensia militară de stat ce urmează a fi încasată efectiv de către pensionar, în toate componentele ei. În consecință, acest spor este supus plafonării de 85%, care se aplică la final, după adăugarea sporului pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară, legiuitorul stabilind că pensia nu poate depăși plafonarea prevăzută de art. 30 din Legea nr. 223/2015. Astfel fiind, niciunul dintre elementele prin care a fost majorat cuantumul pensiei nu este înlăturat de la plafonare (a se vedea paragraful 65 al menționatei decizii). ... 43. Or, s-a apreciat în precedenta sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ce a fost, de asemenea, întemeiată pe prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, că există elemente diriguitoare pentru instanța de trimitere, apte să conducă la adoptarea soluției corecte și la preîntâmpinarea practicii judiciare neunitare, făcând inutilă recurgerea la procedura sesizării prealabile instituite prin dispozițiile amintitului act normativ, nefiind îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 44. Identitatea de chestiune de drept sesizată în actuala procedură (prin cea de-a doua întrebare a instanței de trimitere) și de context legislativ impune, fără îndoială, observația că sesizarea pendinte este afectată de aceleași deficiențe structurale privitoare la absența unei reale chestiuni de drept deduse spre soluționare, fiind prezentată doar formal o problemă de interpretare a dispozițiilor legale asupra cărora se solicită o interpretare, respectiv cele regăsite în cuprinsul art. 28, 29, 30 și 108 din Legea nr. 223/2015, neinvocată și nedemonstrată în niciun fel în încheierea de trimitere prin expunerea dificultăților de interpretare ori a posibilelor variante de aplicare a textelor de lege în discuție, fiind în continuare de actualitate observația că întrebarea nu urmărește lămurirea conținutului textelor de lege supuse interpretării, câtă vreme instanța de trimitere nu oferă niciun indiciu care ar releva o neclaritate sau controversă asupra chestiunii sesizate. ... 45. În același timp, chestiunii sesizate i se opun aceleași elemente de conținut deduse din existența Deciziei de recurs în interesul legii nr. 16 din 13 septembrie 2021 și a considerentelor acesteia care, în partea lor esențială și relevantă asupra actualei proceduri, a fost redată în cele de mai sus. Aceste considerente au reținut inadmisibilitatea sesizării precedente cu recurs în interesul legii ca urmare a constatării unei jurisprudențe unitare prin care instanțele judecătorești au apreciat unanim că sporul reglementat de art. 108 din Legea nr. 223/2015 este supus plafonării de 85% prevăzute de art. 30 din Legea nr. 223/2015 și nu se adaugă la acest plafon, adică în același sens cu cel indicat în opinia instanței de trimitere asupra chestiunii sesizate. Or, aspectele de uniformitate jurisprudențială reținute în sesizarea precedentă cu recurs în interesul legii și menținute ca atare, așa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 103 din 31 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și din contextul actualei sesizări, evidențiază caracterul inadmisibil al acesteia, lipsind rațiunea recurgerii la un mecanism de uniformizare jurisprudențială când această jurisprudență s-a construit și consolidat în acest fel. ... 46. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ... ...