Decizia CCR nr. 616/2017Punctul 21

21. Deși art. 21 din Constituție reprezintă temeiul în baza căruia legiuitorul poate institui mecanisme precum cel reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, aceasta nu înseamnă că acest text constituțional impune statului să asigure un acces gratuit la justiție. Dimpotrivă, așa cum, în mod constant, a decis Curtea Constituțională, în interpretarea art. 21 din Constituție, accesul liber la justiție nu presupune și gratuitatea accesului. În plus, nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție (a se vedea, în acest sens, Deciziile nr. 410 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 23 iunie 2011, nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009 și nr. 40 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009). Această jurisprudență este, de altfel, în deplin acord și cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, de pildă în Hotărârea din 24 mai 2006, pronunțată în Cauza Weissman și alții împotriva României, paragraful 35, a statuat că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal. ...