Decizia CCR nr. 607/2017Punctul 27

27. De asemenea, acțiunea trebuie să fie realizată asupra unei alte persoane care „are influență“ sau care „lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public“. Prin urmare, prin expresia „are influență“ se înțelege că acea persoană se bucură în mod real de încrederea unui funcționar public, iar prin expresia „lasă să se creadă că are influență“ se înțelege o persoană care se laudă că are trecere pe lângă un funcționar, care se prevalează, pretinde, afirmă, contrar realității, că este în relații bune cu acesta, se bucură de aprecierea și încrederea sa de asemenea natură încât să poată rezolva problema de care se interesează cumpărătorul de influență. O astfel de condiție este îndeplinită și atunci când o persoană, fără a se lăuda că are trecere asupra unui funcționar public, nu dezminte afirmațiile altora cu privire la existența acesteia. Așa fiind, prevalarea de o influență inexistentă, în realitate, asupra unui funcționar, deși constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase – acțiune ce realizează elementul material al infracțiunii de înșelăciune – prin voința legiuitorului, constituie o infracțiune distinctă, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții legale, infracțiunea existând pentru cel care face trafic de influență, spre deosebire de infracțiunea de înșelăciune, indiferent dacă s-a cauzat sau nu o pagubă materială. Oricum, această problemă nu vizează în mod direct subiectul acțiunii de cumpărare de influență, ci pe cel care face trafic cu influența sa și asupra căruia intervine cumpărătorul de influență. ...