Decizia CCR nr. 573/2017Punctul 18

18. Curtea reține că procedura verificării și regularizării privește cererea de chemare în judecată, ca act inițial al procesului, de al cărei conținut depinde întreaga derulare ulterioară a procesului. Contestația la executare, în schimb, este considerată un incident ivit în cursul executării silite, astfel că nu se justifică aplicarea procedurii regularizării cererii, câtă vreme coordonatele esențiale ale procesului au fost deja stabilite. Ceea ce nu înseamnă că, în virtutea rolului său activ, judecătorul nu va pune în vedere contestatorului-debitor ca, până la primul termen de judecată, să remedieze lipsurile constatate la înregistrarea contestației. Deosebirea față de procedura regularizării constă în faptul că, în cadrul acesteia din urmă, nu se fixează primul termen de judecată decât după ce se corectează sau completează corespunzător cerințele mai sus amintite, pe când, în cazul contestației la executare, judecătorul stabilește primul termen de judecată și dispune comunicarea contestației către intimat, în forma incompletă înaintată de contestator, dar, în același timp, înștiințează contestatorul cu privire la carențele contestației și îi pune în vedere să le complinească. Așadar, contestația nu va fi anulată decât dacă, la primul termen de judecată, judecătorul constată că nu au fost îndeplinite rigorile de formă și de fond, deși contestatorului i-au fost aduse la cunoștință și i s-a dat posibilitatea să se conformeze acestora într-un anumit interval de timp. ...