Decizia CCR nr. 536/2017Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că textul de lege criticat, prin care este calificată ca fiind contravenție continuă fapta de a circula pe drumurile publice, fără a achita taxa de utilizare, aduce atingere dispozițiilor art. 23 alin. (11) din Constituție. În acest sens arată că, în fapt, contestatoarea a utilizat rețeaua de drumuri naționale din România fără a deține rovinietă, fiind sancționată contravențional. Potrivit art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale. În acest sens, art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 reglementează cu privire la comunicarea procesului-verbal în cel mult două luni de la data constatării contravenției. Prin modalitatea de reglementare a contravenției ca fiind continuă, legiuitorul prezumă o prelungire a activității contravenționale, fără a reglementa un criteriu obiectiv și echitabil de determinare a momentului consumării faptei contravenționale, ceea ce încalcă prezumția de nevinovăție și duce la prelungirea în timp a activității contravenționale a autorului, fără a se face dovada unui act material ulterior. Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție este încălcată întrucât persoana este pusă în situația de a dovedi faptul că nu a săvârșit o contravenție continuă, iar nu autoritatea competentă. Trebuie observat că, în practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a calificat contravențiile ca fiind „acuzații în materie penală“ ce intră sub incidența art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...