Decizia CCR nr. 524/2017Punctul 23

23. Curtea reține faptul că prevederile art. 49 din Legea nr. 51/1995 enunță principiul autonomiei profesiei de avocat, principiu-cheie al organizării, funcționării și conducerii acestei profesii liberale, principiu care este limitat numai de competențele atribuite prin lege acestei profesii și care reprezintă o garanție a independenței acesteia. Acest principiu se alătură celorlalte principii fundamentale care guvernează exercitarea profesiei, și anume principiul legalității, principiul libertății, principiul independenței, principiul autonomiei și descentralizării, precum și principiul păstrării secretului profesional. Așa cum se stipulează și în Statutul profesiei de avocat, independența profesiei, autonomia baroului - ca structură de bază a profesiei de avocat, precum și exercitarea liberă a profesiei nu pot fi îngrădite sau limitate prin actele vreunei autorități publice, ale instanțelor judecătorești, ale Ministerului Public sau ale altor autorități, decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege (art. 62). Actele emise de barouri, în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin în calitatea lor de organe ale profesiei, persoane juridice de interes public, sunt acte asimilate actelor administrative, urmând regimul acestora din urmă, în ceea ce privește forța juridică și momentul de la care ele produc efecte juridice. Avocații prestează un serviciu public, fără a ocupa, însă, o funcție publică, din moment ce profesia de avocat este o profesie liberală și independentă (paragraful 55, din considerentele Deciziei nr. 23 din 18 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 5 aprilie 2017, cu trimitere la Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995). ...