Decizia CCR nr. 497/2017Punctul 37

37. Totodată, Curtea observă că prevederile art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt, pe de o parte, o transpunere la nivel infraconstituțional a prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția actelor prevăzute de textul constituțional menționat mai sus, iar, pe de altă parte, acestea sunt norme de procedură, iar, conform art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, stabilirea unor reguli speciale de procedură, precum și a modalităților de exercitare a drepturilor procesuale fiind realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale. În acest sens, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 206 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, și Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Mai mult, asigurarea dreptului la un proces echitabil presupune, în esență, egalitatea mijloacelor în ceea ce privește părțile, respectiv toate părțile procesului să aibă dreptul de a formula cereri, de a propune și de a administra probe și de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt și de drept de care depinde corecta soluționare a litigiului, cu respectarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituție (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 1027 din 8 noiembrie 2004). ...