Decizia CCR nr. 24/2017Punctul 19

19. Prin aceeaşi decizie, Curtea a analizat şi critica similară celei formulate şi în cauza de faţă, în sensul că ar fi nesocotite dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Curtea a constatat (paragraful 23) că semnificaţia prevederii constituţionale citate este aceea de a nu permite niciunui act emis de nicio autoritate publică să fie sustras de la posibilitatea de a fi supus controlului exercitat de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială a cărei activitate satisface exigenţele unui proces echitabil. De asemenea, Curtea a observat că, în jurisprudenţa sa anterioară, reprezentată de Decizia nr. 267 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014 (paragrafele 20 şi 21), s-a reţinut că rolul esenţial al prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie este cel de garantare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor publice, indiferent de instanţa judecătorească - specializată în contencios administrativ sau de drept comun - competentă. Potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie, elementele definitorii ale noţiunii de „contencios administrativ“ sunt reprezentate de natura actului juridic ce stă la baza litigiului, care trebuie să emane de la o autoritate publică, precum şi de calitatea de autoritate publică a uneia dintre părţile litigiului. Totodată, Curtea a reţinut că „ideea centrală a textului constă tocmai în instituirea unei garanţii distincte, suplimentare, în ceea ce priveşte posibilitatea cenzurării de către autoritatea judecătorească a actelor administrative ale autorităţilor publice, ca expresie a prevederilor art. 52 din Constituţie, fără a avea relevanţă dacă instanţa judecătorească ce exercită respectivul control de legalitate are sau nu specializare exclusiv în contencios administrativ“. ...