Decizia CCR nr. 476/2017Punctul 16

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 239 alin. (2) , cu denumirea marginală Durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății în primă instanță, din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

(1) În cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanță nu poate depăși 5 ani.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data sesizării instanței de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, și, respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când față de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății sau în lipsă.

(3) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) , instanța de judecată poate dispune luarea unei alte măsuri preventive, în condițiile legii. ...