Decizia ÎCCJ nr. 335/2025 (HP)Punctul III

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 29.09.2025 · dosar 887/1/2025
Punctul III
III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept 12. Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 27 iunie 2024 cu nr. 1.351/89/2024, reclamanta, prin sindicat, a solicitat obligarea pârâtei grădinița cu program prelungit, în calitate de angajator, la plata sumei de 3.755 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate la și de la locul de muncă, pentru perioada octombrie 2023-aprilie 2024, sumă actualizată cu indicele de inflație. ... 13. Prin Sentința civilă nr. 141 din 7 noiembrie 2024, Tribunalul Vaslui, în opinie majoritară, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ca nefondată, a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.755 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport pentru perioada octombrie 2023-aprilie 2024, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății. În opinie separată, s-a apreciat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, cu consecința respingerii cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. ... 14. În motivarea opiniei majoritare s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor pentru naveta la și de la locul de muncă a cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2015, precum și că reclamanta îndeplinește condițiile reglementate de art. 3 din acest act normativ, întrucât face parte din personalul administrativ angajat la unitatea pârâtă și nu deține locuință în localitatea unde are postul, fiind domiciliată în altă localitate. S-a mai constatat că pârâta nu a dovedit neîndeplinirea condițiilor legale pentru ca reclamanta să beneficieze de plata cheltuielilor de transport și nici nu a învederat alte motive pentru care a refuzat decontarea cheltuielilor de transport, în afara lipsei fondurilor, care nu poate constitui un motiv temeinic pentru respingerea cererii de plată, întrucât legiuitorul nu a condiționat acordarea acestui drept de asigurarea fondurilor necesare. ... 15. În argumentarea opiniei separate s-a reținut că, potrivit art. 105 din Legea nr. 367/2022, pentru salariații din sectorul bugetar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi salariale care sunt prevăzute de lege, iar Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), nu prevede obligația angajatorilor la decontarea cheltuielilor de transport. S-a mai constatat că temeiul legal al dreptului la decontarea cheltuielilor cu transportul îl reprezintă art. 127 din Legea nr. 198/2023, care prevede că obligația de decontare a cheltuielilor de transport aparține autorităților administrației publice locale, nu angajatorului unitate școlară, astfel că, prin contractele colective de muncă, părțile nu pot institui, pentru unitățile publice de învățământ, obligații prevăzute de lege în sarcina altor persoane. ... 16. Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta, susținând că, în urma coroborării art. 105 din Legea nr. 367/2022, art. 127 lit. k) , art. 139 alin. (2) lit. d) , art. 164, art. 176 alin. (4) și art. 248 alin. (21) din Legea nr. 198/2023, rezultă că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi salariale care sunt prevăzute de lege, că autoritățile administrației publice locale asigură personalului didactic, care nu dispune de locuință în unitatea administrativ-teritorială, decontarea cheltuielilor de transport, că nu au fost emise norme metodologice, chiar dacă Hotărârea nr. 569/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind decontarea cheltuielilor pentru naveta la și de la locul de muncă a cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat (Hotărârea Guvernului nr. 569/2015) nu este abrogată, și că prevederile legale referitoare la transport pentru personalul din învățământul preuniversitar nu au fost luate în calcul pentru alocarea finanțării de bază și nici la stabilirea costului standard, fiind prorogate până la începutul anului școlar 2025-2026. ... 17. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, învederând că unitatea școlară angajatoare ignoră clauzele contractelor colective de muncă înregistrate la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale cu nr. 1.199/5.07.2023 și nr. 124/7.02.2024, care prevăd dreptul la decontarea cheltuielilor de transport, că nu sunt incidente prevederile art. 105 din Legea nr. 367/2022, deoarece cheltuielile cu transportul nu sunt drepturi de natură salarială, ci se plătesc din finanțare complementară (bugetul autorităților administrației publice locale), precum și că, potrivit art. LI alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce se prorogă nu este decontarea cheltuielilor personalului, ci sursa de finanțare, urmând ca, începând cu luna septembrie 2026, decontarea cheltuielilor cu transportul să se realizeze din finanțarea de bază. ... 18. La primul termen de judecată, instanța de apel a pus în discuție, din oficiu, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, iar, prin Încheierea de ședință din 25 februarie 2024, a dispus, în baza prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la chestiunea de drept în discuție. ... ...
Sursa oficială ↗