Decizia CCR nr. 447/2017Punctul 13

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215^1 alin. (2) și (4) din Codul de procedură penală. Analizând încheierea Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția penală, Curtea observă că instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 alin. (2) și (4) din Codul de procedură penală. În continuare, Curtea reține că dispozițiile art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală au fost modificate, succesiv, prin art. II pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 1 februarie 2017, ordonanță abrogată prin art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2017; prin art. II pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017, ordonanță aprobată cu modificări prin Legea nr. 9/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 9/2017. Cu toate acestea, Curtea observă că aceste intervenții legislative au survenit ulterior sesizării Curții Constituționale, în cuprinsul notelor scrise, autorul excepției făcând referire la dispozițiile art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală în varianta inițială, pe care acestea au avut-o la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ. Astfel, dispozițiile criticate au următorul conținut: „(2) În cursul urmăririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de către procuror, prin ordonanță, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând să depășească 60 de zile. […] (4) Ordonanța procurorului prin care, în condițiile alin. (2) sau (3) , s-a prelungit măsura controlului judiciar se comunică în aceeași zi inculpatului.“ ...