Decizia CCR nr. 434/2017Punctul 13

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale și neconvenționale, întrucât nu prevăd o cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe în materia plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, precum și a principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală. Se susține, totodată, că textul criticat creează discriminare între diferitele categorii de justițiabili sub aspectul dreptului de a promova căile de atac prevăzute de lege, cu consecința încălcării prevederilor constituționale ale art. 129. Sunt invocate hotărârile din 26 ianuarie 2006, 30 noiembrie 2006, 26 aprilie 2007, 21 februarie 2008 și 8 ianuarie 2009 ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțate în cauzele Lungoci împotriva României, Dumitru Popescu împotriva României, Grecu împotriva României, S.C. „Marolux“ - S.R.L. și Jacobs împotriva României și Rusen împotriva României, prin care s-a arătat că plângerea adresată procurorului ierarhic superior nu constituie o cale de atac în sensul dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție și că neasigurarea dublului grad de jurisdicție în materie penală încalcă dreptul la un recurs efectiv. Sunt invocate, de asemenea, deciziile Curții Constituționale nr. 146 din 14 iulie 2000, nr. 66 din 27 februarie 2001, nr. 183 din 12 februarie 2009 și nr. 233 din 15 februarie 2011. Se susține că, împotriva încheierii pronunțate conform textului criticat ar putea fi formulată doar o cale extraordinară de atac, ceea ce nu echivalează cu asigurarea garanțiilor constituționale și convenționale anterior menționate. ...