Decizia CCR nr. 169/2017Punctul 12

12. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că stabilirea gradelor de jurisdicţie a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului şi, prin urmare, acestuia îi revine opţiunea reglementării soluţiei legislative conform căreia încheierea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată să poată fi atacată. Se susţine că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure, astfel, celeritatea acestei proceduri şi obţinerea, în mod rapid, a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. Se arată că procedura reglementată prin textul criticat nu are ca obiect soluţionarea cauzei penale în sensul stabilirii vinovăţiei inculpatului, motiv pentru care nu este obligatorie asigurarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală. Se susţine, de asemenea, că dispoziţiile criticate nu contravin celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate, pentru că acestea nu obligă la asigurarea tuturor căilor de atac în toate cauzele. Se arată că prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt similare dispoziţiilor art. 278^1 alin. (10) din Codul de procedură penală din 1968, făcându-se trimitere la soluţia şi la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 125 din 1 februarie 2011 şi nr. 1.131 din 13 septembrie 2011. Se face, totodată, referire la deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 663 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 58 din 24 februarie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiată, aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate. ...