Decizia CCR nr. 169/2017Punctul 14

14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, legiuitorul are prerogativa de a stabili căile de atac ce pot fi exercitate împotriva diferitelor hotărâri judecătoreşti, neexistând dispoziţii constituţionale care să oblige la asigurarea exercitării tuturor căilor de atac în toate categoriile de cauze. Se mai arată că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea, în mod rapid, a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. Se susţine că principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală nu este aplicabil în prezenta cauză, întrucât aceasta nu are ca obiect soluţionarea unui raport penal de conflict. Se arată că textul criticat nu încalcă dreptul la un recurs efectiv sub aspectul lipsei căii de atac invocate de autorii excepţiei, deoarece Convenţia nu obligă la asigurarea tuturor căilor de atac în toate cauzele. În fine, se susţine că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de acestea, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea, prin textul criticat, a principiului egalităţii. ...