Decizia CCR nr. 789/2016Paragraful 12

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la Decizia Curţii nr. 599 din 21 octombrie 2014, în care s-a reţinut că legiuitorul are prerogativa de a stabili căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti, nicio prevedere a Legii fundamentale nereglementând dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Reţine, totodată, considerentele Curţii potrivit cărora eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. În ceea ce priveşte principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală apreciază că acesta nu are incidenţă în cazul dispoziţiilor criticate, deoarece, aşa cum rezultă fără echivoc din conţinutul normativ al art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, el este aplicabil exclusiv cauzelor penale în care se cercetează raportul penal de conflict, deci hotărârilor prin care instanţa soluţionează fondul acţiunii penale pronunţând achitarea, încetarea procesului penal, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau, după caz, condamnarea. Or, soluţiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate pronunţa asupra plângerii reglementate de art. 340 din Codul de procedură penală nu vizează fondul cauzei, ci numai legalitatea şi temeinicia ordonanţei atacate. Apreciază că nici dreptul la un recurs efectiv nu are incidenţă în prezenta cauză, prin consacrarea sa Convenţia impunând statelor obligaţia de a crea mecanisme juridice eficiente, care să permită oricărui justiţiabil să se adreseze unei instanţe naţionale în legătură cu orice încălcare a drepturilor şi libertăţilor prevăzute de aceasta. De asemenea, atunci când încălcarea s-a produs cu ocazia judecării unei cauze, dreptul la recurs efectiv presupune ca ea să poată fi constatată şi înlăturată de o jurisdicţie superioară. Or, nicio dispoziţie din Constituţie nu prevede dreptul la exercitarea unei căi de atac în orice cauză, indiferent de obiectul acesteia. Pe de altă parte, dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.