Decizia CCR nr. 413/2017Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile legale criticate conduc la diminuarea domeniului public al statului, cu încălcarea principiului constituțional al inalienabilității bunurilor proprietate publică. Se arată că textul de lege criticat este în contradicție cu principiul enunțat la art. 2 lit. d) din lege, referitor la menținerea justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății, cu atât mai mult cu cât legile reparatorii au stabilit în mod precis perioada de referință a preluării abuzive a imobilelor ce fac obiect al retrocedării, respectiv între 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, nu este echitabil să se realizeze reconstituirea în natură a terenurilor forestiere ce se aflau în proprietatea publică a statului înainte de 6 martie 1945 sau care au intrat în domeniul public al statului după această dată, având în vedere că statul „nu este culpabil pentru niciuna din cauzele lipsei terenului forestier destinat reconstituirii“, cauze care, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, ar cuprinde „imperfecțiunea legilor reparatorii și modul greșit sau ilegal de aplicare a procedurilor de reconstituire în etapa administrativ-jurisdicțională și judecătorească“ a procesului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestei categorii de terenuri. Se mai arată că textul de lege criticat creează o inegalitate de tratament față de persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul art. 12 din Legea nr. 165/2013, respectiv în privința terenurilor agricole sau de altă natură decât cele forestiere, în cazul cărora atribuirea terenului pe alt amplasament se face, în ordine, pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar, pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului și, respectiv, pe terenurile ocupate de izlazuri. Se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 605 și nr. 652 din 28 aprilie 2009, prin care a fost constatată neconstituționalitatea prevederilor art. 24 alin. (1^2), (1^4), (2) și (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, în ceea ce privește dreptul foștilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafețe echivalente din fondul forestier proprietate de stat. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, singura modalitate de protejare a terenurilor forestiere aflate în proprietatea publică a statului ar trebui să fie excluderea de la reconstituirea dreptului de proprietate. ...