Decizia CCR nr. 362/2017Punctul 7

7. Pe fond, se arată că făptuitorul nu este parte procesuală sau subiect pasiv al acțiunii penale, iar dispozițiile procesual penale care fac referire la el vizează acte procesuale adresate organelor judiciare, cum sunt plângerea, denunțul etc. Se arată că, uneori, sunt efectuate acte procesuale și față de făptuitor, însă acesta nu este efectiv implicat în procesul penal, iar, în situația în care sunt puse în pericol drepturi ale acestuia, el are cale de atac împotriva măsurilor dispuse. Cu titlu de exemplu se observă că măsurile de siguranță pot fi luate și față de făptuitor însă, în acest caz, făptuitorul are dreptul la o cale de atac. Pe de altă parte, se susține că dreptul de a solicita continuarea procesului penal este o derivație a dreptului la apărare, care, drept garanție a dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum este invocat de autorii excepției, nu se aplică diverselor măsuri preliminare care pot fi luate în cursul procesului penal, înainte de formularea unei acuzații în materie penală. Or, înainte de începerea urmăririi penale, moment procesual în care se află făptuitorul, organul judiciar nu face altceva decât să verifice dacă, pe baza sesizării și a materialelor de la dosar, poate fi exercitată acțiunea penală. Însă, în ipotezele reglementate prevăzute de textele criticate, referitoare la prescripția răspunderii penale, la amnistie etc., concluzia este evidentă, fiind aceea că există un debut de paralizare a răspunderii penale. Se mai susține că, potrivit celor trei „criterii Engel“ prevăzute de art. 6 din Convenție, dispozițiile legale criticate nu reglementează ipoteza unei acuzații în materie penală, dreptul la apărare și celelalte drepturi fundamentale invocate de autori nefiind obligatoriu a fi asigurate. ...