Decizia CCR nr. 333/2017Punctul 6

6. Tribunalul Arad - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 241/2005 este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că textul de lege criticat își găsește aplicabilitatea atunci când contribuabilul nu pune la dispoziția organelor abilitate documentele fiscale și contabile necesare verificării modului de calcul al sumelor datorate bugetului general consolidat. Or, principial vorbind, printr-o faptă culpabilă nu poate fi obținut un drept. Constituția prevede, pe de o parte, că cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice (art. 56), iar, pe de altă parte, că drepturile și libertățile fundamentale trebuie exercitate cu bună-credință, fără să se încalce drepturile și libertățile celorlalți (art. 57). Împrejurarea că, în baza dispozițiilor art. 14 din Legea 241/2005, există posibilitatea calculării prin estimare a obligațiilor bugetare care nu pot fi stabilite pe baza evidențelor contribuabilului - deoarece acesta nu și-a îndeplinit obligația legală de a pune la dispoziția organelor abilitate documentele fiscale și contabile -, pune în valoare atât obligația constituțională ca fiecare cetățean să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice, cât și principiul fundamental care interzice obținerea unui drept printr-o faptă culpabilă. Mai mult, posibilitatea calculării prejudiciului datorat bugetului de stat numai în situația în care se găsesc documentele fiscale și contabile ale contribuabilului ar oferi acestuia alternativa distrugerii documentelor în cauză, consecința fiind înlăturarea răspunderii civile și penale. Instanța consideră că determinarea prin estimare a sumelor datorate de către contribuabil bugetului general consolidat nu încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât există căi legale pentru contestarea valorii prejudiciului. În procesul penal sumele calculate de către organele fiscale prin estimare nu au caracterul unei probe absolute, necenzurabile de către instanță, ci, din contră, probele se administrează în procesul penal în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 100 din Codul de procedură penală, fiind supuse cenzurii judecătorului. Prin urmare, prejudiciul estimativ nu scapă controlului efectuat de o instanță independentă și imparțială, atunci când inculpatul este trimis în judecată. Estimarea prejudiciului nu înlătură prezumția de nevinovăție a inculpatului, pe de o parte, pentru că existența unui prejudiciu nu este sinonimă cu vinovăția inculpatului, iar, pe de altă parte, întrucât, în cursul procesului penal, se administrează o multitudine de probe, atât în susținerea acuzării, cât și în susținerea prezumției de nevinovăție, prezumție de care inculpatul beneficiază pe întreaga durată a procesului penal. ...