Decizia CCR nr. 278/2017Punctul 45

45. Din coroborarea prevederilor art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Curtea reține că, de principiu, competența de soluționare a recursurilor revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar, prin excepție, această competență revine instanței ierarhic superioare aceleia care a pronunțat hotărârea atacată. În acest sens, Curtea constată că recursul de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, alături de recursul în interesul legii și procedura hotărârilor prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept controversate, întărește îndeplinirea rolului constituțional al Înaltei Curți de Casație și Justiție, conferit de art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, respectiv acela al asigurării interpretării și aplicării unitare a legii. Procedura de filtrare a recursurilor este stabilită de legiuitor, în baza prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, numai pentru ipoteza în care recursul este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu și atunci când intră în competența tribunalului sau curții de apel. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, atunci când criteriul în funcție de care își găsește aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv și rezonabil, și nu subiectiv și arbitrar, fiind constituit de o anumită situație prevăzută de ipoteza normei, și nu de o calitate a persoanei, privitor la care își găsește aplicare, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituționale de referință (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Principiul egalității nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferențe de situații. Egalitatea formală ar conduce la aceeași regulă, în ciuda diferenței de situații. De altfel, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că principiul egalității armelor constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, care urmărește crearea unui just echilibru procesual între părțile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părților, ci o egalitate materială, în sensul ca prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părți, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19). ...