Decizia CCR nr. 279/2017Punctul 24

24. Or, critica formulată nu vizează art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013, cu alte cuvinte, vreo chestiune care să țină de admisibilitatea cererii de recurs, autorul dorind, mai degrabă, ca în parcursul procesual al cauzei să existe două judecăți asupra fondului [în primă instanță și în apel], și nu o judecată pe excepție și una pe fond. În consecință, întrucât critica de neconstituționalitate nu are legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că excepția nu este motivată potrivit exigențelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, drept care este inadmisibilă. În același sens, Curtea, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat: „chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992“. ...