Decizia CCR nr. 288/2017Punctul 30

CCR · decizie de neconstituționalitate · 04.05.2017 · dosar 2.929/314/2006
Punctul 30
30. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate aduse art. 1.202 din Codul civil din 1864, Curtea reține că, prin Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, paragrafele 34-37, s-a mai pronunțat asupra unor critici identice cu privire la art. 328 din Codul de procedură civilă, considerentele reținute prin decizia menționată fiind valabile și în cauza de față. În esență, Curtea a reținut că acest text de lege consacră o clasificare indirectă a prezumțiilor legale, în funcție de posibilitatea răsturnării acestora prin proba contrară, respectiv în prezumții absolute și relative. În privința susținerii referitoare la faptul că instituirea unei prezumții legale absolute, care nu permite nicio dovadă contrară, cum este și prezumția de lucru judecat, afectează însăși ideea de „dreptate“, menționată de art. 1 alin. (3) din Constituție ca valoare supremă garantată într-un stat de drept. Curtea a reținut că reglementarea legală a autorității de lucru judecat ce însoțește hotărârea judecătorească nu contravine noțiunii de „dreptate“, reglementată prin art. 1 alin. (3) din Constituție, dat fiind faptul că există remedii procesuale, de natură a contracara efectele injuste ale unei hotărâri judecătorești netemeinice sau nelegale care este definitivă și executorie, și anume căile extraordinare de atac. În acest sens, Curtea a arătat că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, părțile pot uza de calea extraordinară de atac a revizuirii și în situația în care, la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau de natură a schimba soluția dată în cauză. De asemenea, în ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece autorii excepției de neconstituționalitate nu beneficiază de valorificarea „prezumției legale absolute a dreptului aparținând persoanei înscrise în cartea funciară“, astfel cum în mod constant a decis instanța supremă în favoarea altor proprietari tabulari, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate. Faptul că instanța de judecată poate să nu dea valoare probatorie anumitor înscrisuri depuse în dovedirea dreptului pretins nu poate constitui eo ipso un veritabil tratament discriminatoriu și, implicit, neconstituțional. ...
Sursa oficială ↗