Decizia CCR nr. 288/2017Punctul 11

11. Plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești nu trebuie să nesocotească înscrierile în cartea funciară, justiția trebuie să se supună legii; în acest sens, sunt invocate art. 124 din Constituție, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 171 din 23 mai 2001. Se mai arată că reglementarea legală a autorității de lucru judecat trebuie înlăturată dacă singurul remediu procesual sunt căile extraordinare de atac, întrucât nici prezumțiile absolute nu sunt infailibile, de necontrazis. Sunt invocate hotărârile din 26 ianuarie 2006 și 29 iunie 2006, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Lungoci împotriva României și Caracas împotriva României, conchizându-se în sensul că atunci când există circumstanțe noi trebuie admis revirimentul jurisprudențial și la instanțele judecătorești. Or, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt astfel concepute încât nu permit promovarea unei noi acțiuni care, în ipoteza autorului excepției de neconstituționalitate, să fie întemeiată pe contractul de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, drept pentru care cererea sa de revizuire a fost respinsă pe acest temei în cursul anului 2016 ca inadmisibilă, ceea ce atrage, în optica acestuia, neconstituționalitatea art. 1.202 din Codul civil din 1864 și a art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În final, se subliniază conceptul de dreptate cuprins în art. 1 alin. (3) din Constituție. ...