Decizia CCR nr. 66/2017Punctul 14

14. Se susţine că puterea de apreciere acordată judecătorului în materie de probe nu este una absolută şi nelimitată şi nu trebuie să încalce forţa probantă pe care legea o atribuie în mod imperativ anumitor acte şi fapte. Decizia unei instanţe care este viciată arbitrar este incompatibilă cu principiul preeminenţei dreptului, iar lipsa de predictibilitate jurisprudenţială încalcă principiul general al securităţii juridice şi eficacitatea dreptului de acces la justiţie. În acest sens, arată că Decizia nr. 147/A din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi Decizia nr. 3.332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă „sunt viciate de arbitrar în condiţiile în care calitatea de proprietar tabular a reclamantei (Fundaţia «Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei»), afirmată prin extrasele de carte funciară în care dreptul de proprietate al acesteia este înscris în foile de carte funciară, este schimbată de instanţele de judecată în aceea de simplu fost uzufructuar şi administrator al folosinţei imobilelor revendicate, atribuind statului român, în lipsa oricărui titlu de proprietate, calitatea de proprietar“. Se apreciază că reclamanta nu poate fi lipsită, în baza unor consideraţii istorice, de efectele drepturilor sale de proprietar tabular, înscris în cartea funciară (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 noiembrie 2014, pronunţată în Cauza Sociedad Anonima del Ucienza împotriva Spaniei, paragrafele 65 şi 66). Pentru imobilele supuse regimului de publicitate imobiliară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, iar o asemenea dovadă nu poate fi combătută prin analiza unui context istoric. Adoptarea unei soluţii singulare, de negare a dreptului tabular al reclamantei la data deposedării, schimbarea unei jurisprudenţe unanime, conforme legi publicităţii imobiliare, care conferă celui al cărui drept de proprietate este înscris în cartea funciară o prezumţie absolută de proprietate şi recunoaşterea, în lipsa unui titlu de proprietate, a unui drept de proprietate în favoarea statului, cu efecte de opozabilitate faţă de proprietarul tabular de la data deposedării, are valoarea unei legi retroactive ce alterează deznodământul judiciar firesc al litigiului, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept. ...