Decizia CCR nr. 66/2017Punctul 11

11. Se arată că sintagmele „acte doveditoare“, respectiv „acte sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calităţii de fost proprietar“ cuprinse în art. 1 alin. (9) şi art. 4 alin. (2) din actul normativ criticat vizează şi extrasele de carte funciară. Dreptul de proprietate al Fundaţiei „Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei“ asupra bunului imobil revendicat este înscris în cartea funciară din perioada în care Bucovina era provincie a Imperiului Austro-Ungar, sistemul de drept întemeiat pe Codul civil austriac fiind bazat pe principiul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară şi pe principiul forţei probante absolute. Ca atare, extrasele de carte funciară fac dovada existenţei dreptului de proprietate al reclamanţilor la data preluării abuzive a imobilului, iar aceste probe sunt suficiente pentru admiterea cererii de restituire. Aşadar, proprietar al imobilului este cel înscris în cartea funciară la data preluării abuzive, aspect ce se circumscrie noţiunii de „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că din prevederile art. 4 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 rezultă că legea instituie, pe de o parte, prezumţia existenţei dreptului de proprietate în favoarea cultului religios de la care statul a preluat imobilul şi, pe de altă parte, per a contrario, prezumţia de neproprietar al statului cu privire la bunurile bisericeşti preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Mai mult, „Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei“ este continuatorul vechii persoane juridice din patrimoniul căreia au fost preluate în mod abuziv imobilele revendicate, aspect asupra căruia s-a pronunţat în mod irevocabil Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 4.401 din 31 octombrie 2003, reţinând că actuala persoană juridică este continuatoarea proprietarului tabular. ...