Decizia CCR nr. 303/2017Punctul 17

CCR · decizie de neconstituționalitate · 04.05.2017 · dosar 4.091/740/2016
Punctul 17
17. Totodată, în Decizia nr. 650 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 17 și 19, Curtea a reținut că inviolabilitatea libertății individuale este reglementată de art. 23 din Constituție. Alin. (2) al aceluiași articol dispune în sensul că percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege, iar alin. (4) prevede că arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal. De asemenea, din ansamblul prevederilor constituționale rezultă că restrângerea libertății individuale are un cadru mult mai strict reglementat decât cel al restrângerii dreptului la liberă circulație. Curtea a observat că nici prevederile constituționale ale art. 23, nici cele convenționale ale art. 5 nu se referă la măsura arestului la domiciliu. Însă, Curtea a constatat că instanța de la Strasbourg a statuat că privarea de libertate poate lua diferite forme, precum și că locul executării măsurii nu trebuie să fie neapărat o instituție de detenție, în înțeles clasic, ci trebuie să se aibă în vedere anumiți factori, în special natura, durata, efectele și maniera de executare a măsurii în cauză, art. 5 din Convenție neavând ca obiect simplele restricții ale circulației - distincția dintre privarea de libertate și limitarea acesteia fiind una de grad sau de intensitate și nu una de natură sau de substanță. Așadar, Curtea a reținut, în acord cu instanța de la Strasbourg, că măsura arestului la domiciliu reprezintă o măsură preventivă privativă de libertate, în accepțiunea art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind citate, în acest sens, Hotărârea din 2 august 2001, pronunțată în Cauza Mancini împotriva Italiei; Hotărârea din 28 noiembrie 2002, pronunțată în Cauza Lavents împotriva Letoniei; Hotărârea din 8 iulie 2004, pronunțată în Cauza Vachev împotriva Bulgariei; Hotărârea din 30 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Nikolova împotriva Bulgariei (nr. 2); Hotărârea din 30 martie 2006, pronunțată în Cauza Pekov împotriva Bulgariei; Hotărârea din 7 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Ermakov împotriva Rusiei (paragraful 24 al Deciziei nr. 650 din 11 noiembrie 2014). ...
Sursa oficială ↗