Decizia CCR nr. 260/2017Punctul 5
Punctul 5
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile de lege criticate – în măsura în care sunt interpretate în sensul că distinct de drepturile salariale corespunzătoare gradelor profesionale nu se acordă drepturile salariale cuvenite funcției de conducere - contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii. În acest sens, arată că, pentru toată perioada în care a exercitat funcția de conducere la o instanță judecătorească, din 2009 până în prezent, nu i s-a acordat niciun drept salarial aferent acestei responsabilități. Altfel spus, chiar dacă în perioada menționată nu ar fi deținut funcția de conducere, ar fi primit aceleași drepturi salariale, situație ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Susține că, prin anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, legiuitorul a prevăzut că, pentru funcția de președinte de judecătorie, se aplică un coeficient de multiplicare 15, față de cel de 13,5 aplicabil unui judecător cu grad de judecătorie cu vechime peste 3 ani. Din interpretarea teleologică a acestei dispoziții, rezultă că scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a acorda persoanelor care ocupă o funcție de conducere o remunerație aferentă asumării atribuțiilor și responsabilităților specifice. Astfel, practic, diferența dintre coeficienții de multiplicare, de la 13,5 la 15, înmulțită cu valoarea de referință sectorială, reprezintă indemnizația de conducere care, în acord cu principiul egalității în fața legii, ar trebui să se acorde, în mod egal și nediscriminatoriu, pentru toate persoanele care ocupă funcția de conducere la nivel de judecătorie. De altfel, același scop urmărit de legiuitor este în acord și cu principiile care stau la baza teoriei motivaționale și care rezidă, în esență, în ideea că pentru orice muncă prestată trebuie să existe o contraprestație, principiu care se regăsește în prevederile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit căruia salariul reprezintă contraprestația muncii depuse. Or, dispozițiile de lege criticate nu pot fi interpretate decât în acord cu principiul respectării drepturilor câștigate. Cu toate acestea, pârâtul Ministerul Justiției, ca ordonator principal de credite, nu a acordat drepturile salariale cuvenite pentru funcția de conducere, cu justificarea că celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție sunt mai favorabile. Cu alte cuvinte, această interpretare exclude acordarea drepturilor salariale cuvenite funcției de președinte, fiind neconstituțională. ...
Sursa oficială ↗