Decizia CCR nr. 556/2015Paragraful 14

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 155D/2015 şi nr. 780D/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 şi art. 41 alin. (4) din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instituie discriminări privind salarizarea personalului încadrat în funcţii de execuţie (în speţă, judecători sau procurori), care sunt avansaţi în funcţie, în raport cu data când sunt îndeplinite condiţiile de avansare, respectiv în anul 2012 sau anterior acestei date. Arată că, în mod concret, personalul care în anul 2012 şi ulterior este avansat în funcţie de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă este încadrat în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, majorarea fiind corespunzătoare numărului de clase de salarizare succesive multiplicat cu procentul prevăzut de art. 10 alin. (5) , "fără acordarea coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare." Ca urmare a acestei prevederi, personalul (în speţă, judecători sau procurori) care îndeplinea condiţiile de a trece la o altă gradaţie până la 1 ianuarie 2011, ca urmare a aplicării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, are un salariu diferit de cel care îndeplineşte condiţiile după 1 ianuarie 2011. Astfel, pentru acele persoane care au îndeplinit condiţiile anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi au trecut de la gradaţia 3 la 4, de la gradaţia 4 la 5, creşterea a fost de 5%, în schimb pentru cei care îndeplinesc aceleaşi condiţii după 1 ianuarie 2011, creşterea este de 2,5%, pentru că , potrivit dispoziţiilor de lege criticate, nu se acordă coeficientul de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. Or, potrivit doctrinei dreptului muncii, pentru cel care prestează o activitate, salariul/remuneraţia reprezintă un raport între efortul depus şi câştigul obţinut. Din punct de vedere juridic, prestarea muncii şi salarizarea sunt obligaţiile principale ce rezultă din încheierea raportului juridic de muncă. Unul din principiile sistemului de salarizare din dreptul naţional rezultat din art. 41 alin. (4) din Constituţie şi din art. 6 alin. (3) din Codul muncii este acela că "pentru muncă egală sau de valoare egală, plata trebuie să fie egală." Or, acest principiu de ordine publică, constituţională, exclude orice discriminare în materia salarizării. Ca urmare, aşa cum s-a exprimat şi în doctrină, dacă felul muncii este acelaşi, dacă cerinţele şi condiţiile sunt aceleaşi, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferenţierile de salarizare la acelaşi angajator nu se justifică.