Decizia CCR nr. 247/2017Punctul 19

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, din dosarul instanței a quo, rezultă că moștenirea care face obiectul judecății a fost deschisă anterior datei de 1 octombrie 2011, iar cererea de anulare a certificatului de moștenitor a fost formulată la data 15 martie 2013. Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011, criticat în prezenta cauză, „Moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii“ . Prin urmare, normele de drept material aplicabile în speță sunt cele cuprinse în Codul civil din 1864, aspect de care este nemulțumit autorul excepției de neconstituționalitate, în timp ce normele de procedură aplicabile, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, sunt cele ale noului Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la 15 februarie 2013. Solicitând constatarea neconstituționalității normei intertemporale [art. 91 din Legea nr. 71/2011], autorul excepției urmărește ca în cauza sa să se aplice noul Cod civil, care prevede condiții mai puțin restrictive sub aspectul perioadei de opțiune succesorală [aceasta a crescut de la 6 luni la 1 an]. Este, însă, de observat că nici în aceste condiții, având în vedere situația de fapt din dosar, autorul nu are un act de acceptare a succesiunii în termen de 1 an de la data deschiderii celor două succesiuni. În consecință, având în vedere că cererea de chemare în judecată urmărește anularea unui act juridic întemeiat pe Codul civil din 1864, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (2) , (3) și (5) și art. 1.103 alin. (1) din Codul civil este inadmisibilă, textele menționate neavând legătură cu soluționarea cauzei. ...