Decizia ÎCCJ nr. 111/2025 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 24. Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat orientarea unanimă a jurisprudenței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunilor prin care funcționarii publici cu statut special care activează în cadrul poliției judiciare, având calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, solicită acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procentul maxim de 25% din salariul de funcție, invocând pretinsa situație de discriminare în care s-ar afla față de alți ofițeri și agenți de poliție care beneficiază de un cuantum mai mare al sporului în discuție. ... 25. În motivarea hotărârilor s-a reținut că legea nu prevede un procent fix al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ci stabilește doar limita maximă până la care poate fi acordat, lăsând la latitudinea ordonatorului de credite cuantificarea în concret a acestuia. ... 26. În acest sens, s-a arătat că, în cuprinsul art. 5 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul utilizează sintagma până la prin raportare la procentul maxim al sporului ce poate fi acordat (de 25%), ceea ce conduce la concluzia că nu s-a urmărit acordarea unui spor legal determinat prin aplicarea unui procent unic de 25% la salariul de bază lunar/indemnizația de încadrare lunară, legiuitorul delegând la nivel infralegal atribuția stabilirii în concret a procentului sporului. ... 27. Pe de altă parte, așa cum rezultă din cuprinsul prevederilor art. 13 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a delegat ordonatorilor principali de credite atribuția de a identifica, prin decizii administrative (ordine), emise cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale, acele categorii de polițiști care se află în situații similare personalului din alte domenii de activitate din sectorul bugetar, similaritate care justifică aplicarea dispozițiilor legale prin care sunt stabilite sporuri în beneficiul personalului respectiv și categoriilor de polițiști astfel identificate. ... 28. În aplicarea acestor norme legale, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a fost emis Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/7/2018, prin care s-a prevăzut că ofițerilor și agenților de poliție din celelalte unități/structuri, altele decât Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (D.C.C.O.), care desfășoară activități de poliție judiciară, li se acordă un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 10% din salariul de bază, act administrativ cu aplicabilitate generală și obligatorie, în favoarea căruia operează prezumția de legalitate atașată oricărui act administrativ. ... 29. Or, atât timp cât prezumția de legalitate nu este înlăturată ca urmare a admiterii unei acțiuni în anulare sau a revocării actului administrativ de către autoritatea emitentă, sub motiv de nelegalitate, instanța nu poate proceda la obligarea intimatului angajator să efectueze operațiuni administrative având conținut și finalitate contrare efectelor ordinului în discuție, ignorând existența acestui act administrativ în ordinea juridică. ... 30. Instanțele au mai reținut că nu au competența de a stabili existența unei discriminări în materie salarială, determinată de o reglementare legală, invocând în acest sens deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 820/2008, nr. 1.325/2008 și nr. 146/2010 ale Curții Constituționale, prin care s-a statuat că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, neputând cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale, și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, în caz contrar încălcându-se rolul autorității legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat. ... 31. Practică judiciară în acest sens a fost identificată la Tribunalul Alba (Sentința civilă nr. 448 din 4.10.2024), Tribunalul Hunedoara (Sentința civilă nr. 272 din 28.06.2024), Tribunalul Ialomița (Sentința civilă nr. 1.297 din 23.11.2022), Tribunalul București (Sentința civilă nr. 4.900 din 28.06.2019, Sentința civilă nr. 2.976 din 10.05.2024, Sentința civilă nr. 6.354 din 27.09.2024), Curtea de Apel Brașov (Decizia civilă nr. 129 din 23.02.2022), Curtea de Apel Craiova (Decizia civilă nr. 392 din 28.02.2023), Tribunalul Argeș (Sentința civilă nr. 548 din 27.09.2024), Tribunalul Arad (sentința civilă nr. 871 din 4.10.2023). ... 32. Puncte de vedere teoretice în același sens au formulat judecătorii de la Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Brașov, Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Iași. ... 33. Curțile de apel Bacău, Galați și Oradea nu au transmis practică judiciară și nici nu au formulat un punct de vedere teoretic cu privire la problema de drept în discuție. ... 34. Ministerul Public a menționat că la nivelul Secției judiciare nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...