Decizia CCR nr. 244/2017Punctul 6

6. Din analiza de ansamblu a actualelor dispoziții procedurale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că o verificare a legalității acestor măsuri, în sensul îndeplinirii tuturor exigențelor prevăzute de art. 139 din Codul de procedură penală, ar putea fi făcută doar pe cale incidentală și doar în anumite cazuri. În acest context, instanța supremă constată că nu există dispoziții care să îndrituiască persoana care a avut doar calitatea de suspect să solicite, în procedura prevăzută de art. 340 și următoarele din Codul de procedură penală, verificarea legalității administrării probelor. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție menționează faptul că încuviințarea supravegherii tehnice este condiționată doar de începerea urmăririi penale in rem, procurorul nefiind obligat ulterior să pronunțe o soluție de clasare sau de continuare a urmăririi penale in personam cu privire la toți cei care au făcut obiectul acestor măsuri. De aceea, în multe situații, o parte dintre aceste persoane nu dobândesc nicio calitate în procesul penal sau, cel mult, sunt audiate în calitate de martori. Astfel, potrivit actualelor dispoziții procedurale, un control al legalității dispunerii măsurilor de supraveghere tehnică ar putea fi efectuat doar ulterior pronunțării de către procuror a unei soluții de trimitere în judecată sau de clasare, iar în situația din urmă, numai în ipoteza în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de persoana vizată (dar și în această situație analiza poate fi limitată/împiedicată de temeiul ordonanței de clasare, mai ales în cazul în care plângerea este formulată de persoana ce a avut calitatea de inculpat, aceasta trebuind să dovedească existența unei vătămări a intereselor sale legitime prin soluția procurorului). ...