Decizia CCR nr. 217/2017Punctul 24

24. Guvernul arată că, după ce, în primul alineat, consacră principiul liberei aprecieri a probelor de către organul judiciar, în alin. (2) al art. 103 din Codul de procedură penală legiuitorul instituie principiul in dubio pro reo, potrivit căruia soluția de condamnare nu se poate dispune de către instanță decât atunci când, din ansamblul probelor administrate, rezultă convingerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acuzația se confirmă. Termenul de „convingere“ este utilizat în textul art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală cu sensul de „certitudine“, „opinie fermă“, în opoziție cu ceilalți termeni folosiți în Codul de procedură penală și preluați astfel din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - „îndoială rezonabilă“ sau „suspiciune rezonabilă“ -, pentru a sublinia necesitatea certitudinii ce trebuie să existe cu privire la vinovăția unei persoane pentru a se putea dispune soluția condamnării. Convingerea instanței că acuzația se confirmă nu este una arbitrară, ci trebuie susținută de probele administrate. Garanția că instanța nu-și va forma o convingere în mod arbitrar, subiectiv, o constituie chiar obligația - prevăzută de art. 403 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală - de a-și motiva soluția cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru aceasta, dar și a celor care au fost înlăturate, precum și prin analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză. De asemenea, având în vedere că în procesul penal acuzatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, de dreptul la tăcere și de dreptul de a nu se autoincrimina și că sarcina probei revine procurorului, în măsura în care probele administrate nu susțin acuzația dincolo de orice îndoială rezonabilă, instanța va pronunța soluția achitării. În continuare, face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 778 din 17 noiembrie 2015 și nr. 47 din 16 februarie 2016, prin care instanța de contencios constituțional a analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, respectiv art. 396 alin. (2) din același act normativ. ...