Decizia CCR nr. 217/2017Punctul 21

21. Arată că din interpretarea coroborată a textelor de lege precitate rezultă că noțiunea de „convingere“, utilizată în art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, nu are sensul unei simple opinii subiective a judecătorului, ci acela al certitudinii dobândite de acesta în mod obiectiv, pe bază de probe indubitabile, sens în care chiar textul de lege menționează, în mod expres și explicit, că, pentru a putea fi pronunțată o soluție de condamnare, acuzația trebuie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, concepție care se regăsește și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În consecință, utilizarea acestei noțiuni se face în opoziție cu noțiunea de „dubiu“ sau cu ceilalți termeni folosiți în Codul de procedură penală, respectiv „îndoială rezonabilă“ sau „suspiciune rezonabilă“, tocmai pentru a sublinia necesitatea certitudinii cu privire la vinovăția unei persoane pentru a se dispune o soluție de condamnare. ...