Decizia CCR nr. 219/2017Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) raportat la art. 295 din Codul penal, se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 și se susține că atât soluția, cât și considerentele acesteia sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză. Se arată astfel că incriminarea delapidării, în mediul privat, este excesivă și că prin aceasta legiuitorul, pe baza dispozițiilor art. 61 alin. (1) și art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, a consacrat o disproporție vădită între importanța valorii sociale ocrotite prin incriminarea criticată, respectiv corecta desfășurare a activităților angajaților din mediul privat, și exercitarea libertății economice. Se observă că, în ipoteza juridică analizată, valoarea socială ocrotită este una specifică mediului privat, în timp ce exercitarea libertății prevăzute la art. 45 din Constituție prezintă o importanță de ordin public. Se susține astfel lipsa unui just echilibru al limitării libertății economice, prin prevederile art. 308 alin. (1) raportate la art. 295 din Codul penal, în condițiile în care prejudiciile cauzate în mediul privat pot fi acoperite prin angajarea altor forme ale răspunderii juridice, cum sunt răspunderea civilă și cea de dreptul muncii. Pentru aceste motive, se conchide că sintagma „ori în cadrul altei persoane juridice“ din cuprinsul art. 308 alin. (1) cu raportare la art. 295 din Codul penal este neconstituțională. ...