Decizia CCR nr. 178/2017Punctul 9

9. Guvernul apreciază că posibilitatea recunoscută persoanei vătămate, prin dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu este de natură să încalce principiul legalității consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, ci, dimpotrivă, prevederea dă expresie acestui text constituțional, ținând seama de faptul că norma juridică ce a servit ca temei al actului administrativ, tipic sau asimilat, a fost declarată neconstituțională. De asemenea, consideră că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, deoarece dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără discriminări. Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, invocă Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, prin care Curtea a reținut că „din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul. Așa încât Curtea constată că incidența deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive.“ ...