Decizia CCR nr. 182/2017Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, prin faptul că nu permit promovarea căii extraordinare de atac a recursului în casație împotriva deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se arată că textul criticat contravine, totodată, principiului egalității în drepturi, întrucât creează discriminare între inculpații al căror apel este soluționat de către curțile de apel și cei al căror apel este soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, asigurându-le doar celor dintâi dreptul de a formula calea extraordinară de atac analizată. Pentru aceleași motive, se susține încălcarea, prin prevederile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea fundamentală. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 436 alin. (2) din Codul de procedură penală, se susține că acestea încalcă accesul la justiție și dreptul la apărare, prin faptul că nu permit părții interesate, care are studiile juridice necesare, să promoveze calea extraordinară de atac anterior menționată fără a fi asistată de un avocat, de esența acestor drepturi fundamentale fiind opțiunea persoanei interesate în sensul angajării unui apărător. Se arată, de asemenea, că textul criticat creează discriminare între părțile procesului penal pe criteriul averii, întrucât angajarea unui apărător, în situația procesuală reglementată prin dispozițiile art. 436 alin. (1) din Codul de procedură penală, este condiționată de existența în patrimoniul recurentului a sumelor de bani necesare. ...