Decizia CCR nr. 166/2017Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că cererea de recuzare este o procedură integrată al cărei scop este asigurarea desfășurării normale a procesului și nu împiedicarea accesului liber la justiție. Prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul nu a dorit să restrângă accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci a asigurat cadrul juridic necesar exercitării celor două drepturi constituționale prin impunerea unor exigențe în măsură să prevină anumite abuzuri și tergiversarea soluționării cauzei. În ceea ce privește invocarea unei pretinse diferențe de tratament juridic raportată la starea cauzei până la soluționarea declarației de abținere, respectiv a cererii de recuzare, apreciază că premisa de la care a plecat autoarea excepției de neconstituționalitate, respectiv aceea că, dacă ambele măsuri au același scop - înlăturarea judecătorului incompatibil - tratamentul juridic ar trebui să fie identic, este una greșită. Astfel, în cazul unei declarații de abținere, judecătorul reclamă fără dubiu existența unei stări de incompatibilitate în privința propriei persoane, fiind firesc ca acesta să nu mai poată participa la soluționarea cauzei, care se suspendă până la soluționarea declarației de abținere. În cazul în care motivul de incompatibilitate este reclamat de parte prin formularea unei cereri de recuzare, iar judecătorul, care a cunoscut aceste motive, a declarat că nu se abține, acesta este prezumat a fi imparțial până la soluționarea cererii de recuzare. Legiuitorul, pentru a preveni judecarea cauzei de către un judecător incompatibil a stabilit prin textul legal criticat că pronunțarea pe fond poate avea loc doar după soluționarea cererii de recuzare. ...