Decizia CCR nr. 141/2017Punctul 10

10. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că sancționarea faptei prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de art. 72 din Constituție. De altfel, analiza răspunderii juridice a deputatului sau a senatorului, efectuată atât din perspectivă intrinsecă, cât și extrinsecă, în motivarea excepției, nu reușește să convingă prin argumente pertinente, în cauză nefiind vorba despre o tragere la răspundere pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului de demnitate publică, caz în care ar fi avut ca efect înlăturarea de plano a oricăror urmăriri. Imunitatea nu protejează în mod absolut, deputatul sau senatorul, decât în ceea ce privește opiniile și voturile exprimate în virtutea mandatului ce i-a fost încredințat de alegători. Privită astfel, instituția imunității parlamentare nu înseamnă privilegiu, ci responsabilitate, aceasta fiind și rațiunea instituirii sale. ...