Decizia CCR nr. 376/2016Paragraful 19

16. În Dosarul nr. 1.851D/2015, Guvernul precizează că sancţionarea faptei prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de art. 72 din Constituţie. De altfel, analiza răspunderii juridice a deputatului sau a senatorului, efectuată atât din perspectivă intrinsecă, cât şi extrinsecă, în motivarea excepţiei, nu reuşeşte să convingă prin argumente pertinente, în cauză nefiind vorba despre o tragere la răspundere pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului de demnitate publică. Imunitatea nu acordă privilegii absurde parlamentarului, în raport cu obligaţiile legale ce îi revin, neprotejându-l în mod absolut, ci numai în ceea ce priveşte opiniile şi voturile exprimate în virtutea mandatului ce i-a fost încredinţat de alegători. Privită astfel, instituţia imunităţii parlamentare nu înseamnă privilegiu, ci responsabilitate, aceasta fiind şi raţiunea instituirii sale.