Decizia CCR nr. 376/2016Paragraful 20

17. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care nu permit tragerea la răspundere juridică a unui parlamentar pentru voturile exprimate în exercitarea mandatului. Analizând semnificaţia juridică a instituţiei imunităţii, Curtea Constituţională a reţinut că aceasta este o garanţie constituţională, o măsura de protecţie juridică a mandatului, care are menirea să asigure independenţa titularului mandatului faţă de orice presiuni exterioare sau abuzuri. Garanţia prevăzută la art. 72 alin. (1) din Constituţie încurajează titularul mandatului în adoptarea unui rol activ în viaţa politică a societăţii, întrucât înlătură răspunderea juridică a acestuia pentru opiniile politice exprimate în exercitarea funcţiei de demnitate publică. Însă, titularul mandatului rămâne răspunzător, conform legii, pentru toate actele şi faptele săvârşite în perioada în care a exercitat funcţia publică şi care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice (a se vedea în acest sens deciziile nr. 284/2014 şi nr. 678/2014). În acelaşi sens este şi Decizia nr. 270/2008, în considerentele căreia Curtea Constituţională a reţinut ca în urma revizuirii Constituţiei imunitatea parlamentară are un conţinut mai restrâns, aşa cum se deduce din art. 72 alin. (2) din Constituţie. Astfel, deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi decât cu încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. În aceste condiţii, nu se poate susţine că imunitatea parlamentară (în accepţiunea sa constituţională, dezvoltată pe cale jurisprudenţială de Curtea Constituţională) implică exonerarea parlamentarilor de la răspunderea contravenţională pentru o faptă care nu are legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Însă, o soluţie legislativă care ar permite, din perspectiva specificului procedurilor parlamentare, atragerea răspunderii juridice (penală, civilă, contravenţională etc.) pentru voturile exprimate în timpul mandatului este susceptibilă de a aduce atingere imunităţii parlamentare.