Decizia CCR nr. 141/2017Punctul 11

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale în măsura în care nu permit tragerea la răspundere juridică a unui parlamentar pentru voturile exprimate în exercitarea mandatului. Analizând semnificația juridică a instituției imunității, Curtea Constituțională a reținut că aceasta este o garanție constituțională, o măsură de protecție juridică a mandatului, care are menirea să asigure independența titularului mandatului față de orice presiuni exterioare sau abuzuri. Garanția prevăzută la art. 72 alin. (1) din Constituție încurajează titularul mandatului în adoptarea unui rol activ în viața politică a societății, întrucât înlătură răspunderea juridică a acestuia pentru opiniile politice exprimate în exercitarea funcției de demnitate publică. Însă, titularul mandatului rămâne răspunzător, conform legii, pentru toate actele și faptele săvârșite în perioada în care a exercitat funcția publică și care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice. În același sens este și Decizia nr. 270 din 10 martie 2008. În aceste condiții, nu se poate susține că imunitatea parlamentară implică exonerarea parlamentarilor de la răspunderea contravențională pentru o faptă care nu are legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Însă, o soluție legislativă care ar permite, din perspectiva specificului procedurilor parlamentare, atragerea răspunderii juridice (penală, civilă, contravențională etc.) pentru voturile exprimate în timpul mandatului este susceptibilă de a aduce atingere imunității parlamentare. ...