Decizia CCR nr. 147/2017Punctul 11

11. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Prevederea legală criticată care impune anularea procedurii în cazul în care nu există 3 oferte admisibile, din perspectiva ofertantului care, în susţinerea propriei contestaţii/plângeri nu se poate prevala de analiza fondului acţiunii sale în lipsa contestării rezultatului respectivei proceduri de minimum 3 ofertanţi, nu încalcă dreptul la liber acces la justiţie şi nu îl limitează excesiv. Invocând normele procesual civile privind exercitarea acţiunii civile, instanţa judecătorească arată că nu se poate reţine că se încalcă liberul acces la justiţie, fiind esenţial ca formularea unei acţiuni de către o persoană să fie justificată de existenţa unui folos practic existent pe parcursul demersului judiciar, fără ca prin aceasta să se impună o anumită atitudine procesuală altor subiecte de drept (participanţi la procedura de licitaţie anulată) care, în lumina principiului disponibilităţii, au posibilitatea de a ataca sau nu soluţia autorităţii contractante cu privire la propriile oferte. De asemenea, impunerea unui număr minim de ofertanţi declaraţi admisibili nu atrage concluzia încălcării principiului concurenţei egale, egalităţii de tratament şi transparenţei, în condiţiile în care afectează în egală măsură toţi ofertanţii, existând posibilitatea pentru toţi ca, la reluarea procedurii de licitaţie, să participe la noua licitaţie organizată pentru atribuirea contractului. Nu se poate reţine nici împrejurarea că dispoziţiile legale criticate încalcă aplicarea cu prioritate a dreptului european, având în vedere că directiva are efect direct vertical la expirarea termenului de transpunere. Directiva 2014/23/UE din 26 februarie 2014 a intrat în vigoare la data de 28 martie 2014 - data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar potrivit art. 51 alin. (1) „Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 18 aprilie 2016“. În consecinţă, contrar celor susţinute de petentă cu privire la aplicarea prioritară a prevederilor acestei directive, faţă de cele ale art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, aceasta nu este direct aplicabilă, adică prevederile acesteia nu vor putea fi invocate în faţa instanţelor judecătoreşti, iar judecătorul nu este ţinut să înlăture dispoziţiile naţionale, afirmativ contrare celor comunitare, decât după expirarea termenului de transpunere - 18.04.2016 şi doar în măsura în care prevederile directivei nu au fost transpuse în legislaţia naţională. ...