Decizia CCR nr. 139/2017Punctul 7

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că modificarea adusă prin Legea nr. 351/2015 dispoziţiilor criticate privind procedura emiterii ordinului de protecţie a avut la bază studii şi statistici care au evidenţiat faptul că, deşi legiuitorul a prevăzut principiul celerităţii în soluţionarea cererilor având ca obiect ordin de protecţie, au existat situaţii în care cauzele au fost soluţionate în termene foarte lungi. Prin instituirea unui termen de soluţionare a cererilor de emitere a unui ordin de protecţie, legiuitorul a urmărit o mai bună gestionare a unor astfel de cauze. De altfel, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului arată că statele au nu numai o obligaţie negativă pentru a nu împiedica exercitarea drepturilor fundamentale, dar şi o obligaţie pozitivă pentru a asigura o protecţie eficientă a drepturilor fundamentale. De asemenea arată că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, ci poate fi supus unor limitări, iar Legea nr. 217/2003 a prevăzut o serie de garanţii pentru apărarea drepturilor fundamentale, cum ar fi: asistenţa juridică obligatorie, participarea obligatorie a procurorului, posibilitatea exercitării unei căi de atac şi comunicarea obligatorie a hotărârii privind ordinul de protecţie. În final, arată că aspectele privind imposibilitatea realizării procedurii de citare, aspecte invocate de instanţa de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 73D/2016, ţin de aplicarea legii, iar nu de constituţionalitate. ...