Decizia CCR nr. 139/2017Punctul 31

31. Curtea observă că, anterior instituirii unui termen maxim de 72 de ore pentru soluţionarea cererii de emitere a unui ordin de protecţie, modificare adusă dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 prin Legea nr. 351/2015, dispoziţiile art. 27 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 303 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 7 iulie 2015, Curtea constatând constituţionalitatea acestora. La paragraful 19 al acestei decizii, Curtea a reţinut că prevederile Legii nr. 217/2003, supuse controlului de constituţionalitate, instituie cu claritate reguli substanţiale şi procedurale privind emiterea ordinului de protecţie, în cazul persoanei a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei. Astfel, măsurile-obligaţii sau interdicţiile în discuţie pot fi dispuse numai printr-o hotărâre judecătorească, au caracter provizoriu, sunt prevăzute pentru a proteja dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică al persoanelor victime ale violenţei din partea unui membru al familiei, violenţă care se manifestă sub formele prevăzute de art. 4 din Legea nr. 217/2003. De asemenea, Curtea a reţinut, la paragraful 20 al acestei decizii, că măsurile sau interdicţiile dispuse au caracter temporar, astfel cum rezultă din art. 24 din Legea nr. 217/2003, potrivit căruia „Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului“, iar „Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului“. ...