Decizia CCR nr. 139/2017Punctul 30

30. Curtea reţine că, aşa cum se precizează în Expunerea de motive a Legii nr. 315/2015, care a introdus obligativitatea soluţionării cererii de emitere a unui ordin de protecţie în 72 de ore, din Raportul Inspecţiei judiciare privind aplicarea legislaţiei având ca obiect ordinul de protecţie, aprobat de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 26 august 2014 (raport care a vizat perioada 12 mai 2012-31 martie 2014, în care pe rolul judecătoriilor din România au fost înregistrate 3.629 de cauze având ca obiect emiterea ordinului de protecţie, iar la instanţele de control judiciar s-au înregistrat 676 de astfel de cauze), reiese faptul că au existat unele deficienţe cu privire la celeritatea soluţionării cererilor de emitere a ordinelor de protecţie, a motivării soluţiei şi a comunicării ordinelor de protecţie către structurile din Poliţia Română pentru a fi puse în executare. Astfel, potrivit acestui raport, au existat situaţii în care primul termen de judecată a fost stabilit la un interval foarte mare, „ajungându-se până la 175 de zile“, iar procedura simplificată prevăzută de art. 27 alin. (5) din Legea nr. 217/2003 (care prevede posibilitatea soluţionării cererii fără citarea părţilor, chiar şi în aceeaşi zi când a fost depusă, nemaifiind necesare nici măcar concluziile părţilor) „a fost în rare situaţii uzitată de către instanţele de judecată“. Cu privire la durata de soluţionare a cauzelor având ca obiect ordin de protecţie, în raport s-a constatat că „practica unor instanţe a dovedit că termenul de urgenţă are un caracter relativ, lăsat la aprecierea judecătorului, fiind raportat la volumul de activitate al instanţei, în general, şi al completului învestit cu soluţionarea cauzei, în special“, iar „durata de soluţionare a cauzelor la fond a fost de 1-174 zile, iar în calea de atac a fost cuprinsă între 30-310 zile.“ Având în vedere acestea, în Expunerea de motive a Legii nr. 351/2015, se precizează că se poate ajunge la situaţii paradoxale, în care durata de soluţionare a dosarului este mai mare decât durata de impunere a ordinului de protecţie, lipsind de substanţă dispoziţiile avute în vedere de legiuitor vizând înlăturarea stării de pericol. Având în vedere constatările cuprinse în raportul întocmit de Inspecţia judiciară şi aprobat prin Hotărârea Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi reglementările internaţionale care susţin necesitatea adoptării unor măsuri concrete care să eficientizeze protecţia persoanelor care sunt victime ale violenţei domestice, s-a propus modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, în sensul stabilirii unui termen de 72 de ore pentru soluţionarea cererii de emitere a ordinului de protecţie, menit să echilibreze atât necesitatea evaluării temeinice a dosarului de către instanţa de judecată, cât şi protejarea victimelor violenţei în familie. ...