Decizia CCR nr. 148/2017Punctul 7

7. Instanţa de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, invocă şi Decizia nr. 16/2015, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că este suspendat doar exerciţiul dreptului la aceste ajutoare, nu şi existenţa acestui drept. În contextul legislativ actual, pe de-o parte, dreptul la acordarea ajutoarelor este consacrat prin art. 20 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010, recunoscut şi consolidat prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16/2015, iar, pe de altă parte, dispoziţia de lege criticată, art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că acordarea drepturilor băneşti se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinaţie, însă prin legile anuale de salarizare emise ulterior nu se face nicio referire la plata acestor drepturi. În aceste condiţii, instanţa arată că drepturile prevăzute de art. 20 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010, care nu au fost abrogate expres sau implicit, nu beneficiază de un termen de plată ori un termen în care să poată fi realizate, trimiterea la legea anuală de salarizare prin art. 94 echivalând practic cu o condiţie pur potestativă, contrară legii. ...