Decizia ÎCCJ nr. 46/2025 (HP)Punctul XI.2

XI.2. Asupra fondului sesizării 84. Prima chestiune ce se impune a fi dezlegată în fond se referă la aplicarea limitărilor reglementate de dispozițiile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 inclusiv indemnizației cuvenite personalului silvic în temeiul normelor speciale, respectiv în baza art. 25 teza a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000. ... 85. În dezlegarea acestei chestiuni de drept urmează a se avea în vedere, cu prioritate, natura indemnizației pentru locuință, sens în care își vor găsi aplicare dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 42 din 29 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 24 august 2023, potrivit cărora: 99. Coroborând dispozițiile art. 2 cu cele ale art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 se observă că legiuitorul a intenționat să compenseze efortul suplimentar al unui angajat care nu își desfășoară activitatea în localitatea de domiciliu, fiind astfel obligat să se deplaseze, în vederea derulării raportului de muncă/serviciu, între localitatea unde locuiește și locul de muncă indicat în contractul de muncă sau în actul de numire, raportat la felul muncii acestuia. 100. Prin urmare, norma reglementată de art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 nu este aplicabilă salariatului căruia executarea raportului de serviciu însuși îi impune efectuarea de deplasări către anumite destinații sau pe o arie geografică bine determinată, ci acelor salariați care locuiesc într-o altă localitate decât în cea în care se află structura teritorială a angajatorului indicată în actul juridic ce îi reglementează raportul de muncă/de serviciu ca fiind locul muncii (sediu social sau doar un sediu administrativ al acestuia), pentru că acest tip de indemnizație vizează doar compensarea efortului suplimentar reprezentat de deplasarea zilnică la sediul central sau al structurii locale a angajatorului în vederea începerii derulării raportului de muncă și nu include cazul deplasărilor în scopul executării propriu-zise a raportului de muncă. ... ... 86. În considerarea acestor dezlegări obligatorii, indemnizația pentru locuință reprezintă, așadar, un drept lunar de natură salarială acordat personalului silvic ce ocupă o funcție publică, în scopul compensării efortului suplimentar reprezentat de relocarea acestuia în afara localității de domiciliu, în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, în ipoteza în care nu este posibilă asigurarea unei locuințe de serviciu, de protocol sau de intervenție. ... 87. Odată stabilită natura juridică a indemnizației pentru locuință se impun a fi observate prevederile art. 1 alin. (1) ale Legii-cadru nr. 153/2017: „(1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului“, precum și cele ale art. 6 lit. a) din același act normativ, potrivit cărora: „Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: a) principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1) , conform principiilor enunțate de art. 120 din Constituția României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime și maxime prevăzute prin prezenta lege.“ Totodată, potrivit art. 7 lit. m) din Legea-cadru nr. 153/2017: „m) venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare, indemnizațiile lunare și, după caz, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele și premiile, precum și alte drepturi în bani și/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.“ ... 88. Recurgând la metodele de interpretare gramaticală, logică și sistematică a textelor de lege enunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sistemul de salarizare reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017 determină cadrul general aplicabil în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, însă voința legiuitorului a fost, totodată, de a permite ca, prin norme juridice de forța legii, să reglementeze și alte drepturi de natură salarială corespunzătoare fiecărei categorii din sectorul bugetar, în funcție de specificul activității prestate, cu condiția ca acestea să se încadreze „în limitele minime și maxime prevăzute prin prezenta lege“, asigurându-se astfel respectarea principiului legalității. ... 89. Or, una dintre limitele impuse de Legea-cadru nr. 153/2017 este cea reglementată de art. 25 al actului normativ, ce privește „Limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi“, în primul alineat stabilindu-se că: „Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz. (...)“. ... 90. După cum se remarcă din conținutul normei, intenția legiuitorului a fost aceea ca, raportat la bugetul fiecărui ordonator de credite, în acordarea de sporuri, indemnizații, compensații etc., acesta să nu depășească o anumită limită, fără ca legiuitorul să distingă în funcție de norma juridică de forța legii în temeiul căreia aceste drepturi au fost acordate. ... 91. De altfel, cu privire la modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, din perspectiva obligațiilor impuse ordonatorilor de credite, Curtea Constituțională a arătat, în Decizia nr. 433 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 27 octombrie 2023, că: „16. (...) statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. 17. Curtea a precizat că regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări.“ (paragrafele 16 și 17). ... 92. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a reținut în jurisprudența sa că: „Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 25 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 rezultă că legiuitorul nu s-a referit doar la ordonatorul principal de credite atunci când a instituit obligația de a limita sporurile acordate angajaților în funcție de anumite elemente de calcul indicate expres în cuprinsul art. 25 alin. (1) . Astfel, trimiterea pe care art. 25 alin. (1) din lege o face la ordonatorul de credite nu distinge între categoriile de ordonatori principali, secundari sau terțiari, așa cum sunt stabilite prin art. 20 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare. (....) Responsabilitatea stabilirii și acordării drepturilor salariale în care sunt incluse și sporurile revine ordonatorului de credite din cadrul fiecărei instituții sau autorități publice. Relevante în acest sens sunt prevederile art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, care dispun că: «Ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, (...) astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu»“. (Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021, paragrafele 84 și 85). ... 93. Așadar, în condițiile în care art. 25 teza a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 reglementează cu privire la drepturi lunare de natură salarială cuvenite personalului silvic căruia nu i se poate asigura locuință de serviciu, iar art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează cu caracter general obligativitatea încadrării tuturor drepturilor cuvenite personalului plătit din fonduri publice în limitele determinate de lege, prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 dispunând cu privire la instituirea unor astfel de limite în ceea ce privește totalitatea „sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță“, fără distincție în funcție de norma juridică în temeiul cărora au fost acordate, în aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că indemnizația lunară neimpozabilă în cuantum de 30% din salariul mediu brut pe economie intră sub incidența limitărilor reglementate de aceste din urmă dispoziții. ... 94. Referitor la cea de-a doua categorie de drepturi ce face obiectul sesizării, respectiv dreptul la acordare anuală și în mod gratuit a unui volum de 6 mc lemn fasonat de foc, reglementat de art. 33 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, se constată că acesta se încadrează în categoria avantajelor în natură anuale de care beneficiază personalul silvic în temeiul unui statut special, fiind acordat în scopul îndeplinirii unor nevoi de consum, cu ajutorul bunurilor sau serviciilor oferite de către instituție, pe lângă salariu. ... 95. Totodată, se constată că, deși art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 poartă denumirea marginală „Limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi“, prevederile alineatului (1) dispun în mod limitativ asupra aplicării plafonului de 30%, doar în legătură cu „Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță“. Nu se face nicio referire în conținutul normei la „alte drepturi“, inclusiv cele în natură, acordate personalului plătit din fonduri publice. ... 96. Așadar, în aplicarea aceluiași principiu ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, reținându-se că, pe cale de interpretare, nu pot fi adăugate în conținutul art. 25 alin. (1) al Legii-cadru nr. 153/2017 drepturi noi, nereglementate explicit, care să fie avute în vedere la aplicarea plafonului de 30%, Înalta Curte de Casație și Justiție concluzionează în sensul că dreptul personalului silvic la acordarea anuală, gratuită, a unui volum de 6 mc lemn fasonat de foc nu intră sub incidența limitărilor impuse de acest text de lege. ... 97. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...