Decizia ÎCCJ nr. 56/2025 (HP)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați 56. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. ... VI.1. 57. Departamentul de Drept penal din cadrul Facultății de Drept a Academiei de Studii Economice din București, în punctul de vedere formulat, a susținut că este posibilă schimbarea încadrării juridice în cazul în care organul judiciar în fața căruia se află cauza apreciază că acest lucru se impune prin raportare la situația de fapt reținută. De asemenea, atunci când instanța de judecată este nelămurită cu privire la încadrarea juridică corectă, aceasta are posibilitatea de a administra probe în acest sens, chiar și în cazul în care era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale raportat la o anumită încadrare juridică. În schimb, dacă instanța de judecată se consideră lămurită, judecătorul cauzei nu va putea fi obligat să administreze probe la cererea persoanei vătămate, a părții civile sau a procurorului, atunci când aceștia contestă încadrarea juridică. ... 58. Instanța de judecată este liberă să aprecieze asupra corectei încadrări juridice. Judecătorul unei cauze nu are doar dreptul, ci și obligația de a dispune o soluție în conformitate cu probele existente la dosarul cauzei. Acestuia nu îi poate fi impusă o anumită soluție în contradicție cu încadrarea juridică pe care o consideră corectă. ... 59. În ceea ce privește noțiunea de „participant la licitație“ sa arătat că în literatura de specialitate s-au exprimat două opinii: ... 60. Astfel, într-o opinie se arată că aceasta se referă la o persoană care a dobândit calitatea de participant pe baza procedurii aplicabile în respectiva licitație. Calitatea de participant la o licitație publică este stabilită prin procedura proprie fiecărei licitații care reprezintă în concret situația premisă a infracțiunii. ... 61. În opinia contrară se susține că sfera noțiunii de „participant la licitație“ trebuie să fie mai largă și să cuprindă inclusiv persoane interesate de procedura de licitație, chiar dacă la momentul realizării elementului material nu aveau efectiv calitatea de participant. În susținerea acestei opinii se arată că o atare opțiune legislativă, prin care sfera incriminării ar fi restrânsă, excluzând orice manopere frauduloase care ar împiedica însăși stabilirea corectă a cadrului în care urmează a se desfășura licitația, este criticabilă, făcând ca dispozițiile legale să nu fie aplicabile unor situații care corespund întru totul rațiunii textului de lege. O atare interpretare nu contravine cerinței previzibilității normei, de vreme ce noțiunii de participant nu îi corespunde vreo definiție legală nici în norma penală generală, nici în normele cu caracter extrapenal, speciale. ... 62. Totodată, s-a arătat că voința legiuitorului în sensul ca dispozițiile legale să se aplice și altor categorii de persoane în afara celor formal înscrise într-o procedură este expres formulată în expunerea de motive în care se arată că incriminarea este necesară pentru combaterea faptelor comise de unii participanți la licitație în scopul îndepărtării de la licitație a unor potențiali participanți. ... 63. Față de argumentele prezentate s-a concluzionat în sensul că noțiunea de „participant“ presupune existența unei licitații, dar dobândirea unei anume calități de către o persoană față de aceasta. Deși în legislația penală sintagma „participant de la o licitație publică“ nu este definită, totuși sensul comun al cuvântului participant este acela de persoană care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la aceasta. ... 64. Cu privire la cea de-a treia problemă de drept ce face obiectul prezentei cauze, și anume înțelesul noțiunii de „constrângere“ în accepțiunea art. 246 din Codul penal, dacă participantul este un agent economic, s-a susținut că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate. ... ... VI.2. 65. Centrul de cercetări juridice în științe penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Drept din Timișoara, în punctul de vedere formulat, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate deoarece problemele de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție nu reprezintă veritabile chestiuni de drept, dat fiind că nu există o reală neclaritate cu privire la fiecare dintre acestea, lecturarea normelor juridice incidente fiind suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului, fără a fi necesar aportul instanței supreme în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 66. Astfel, cu privire la prima problemă de drept, respectiv dacă se poate dispune schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune mai gravă, care atrage un termen al prescripției răspunderii penale mai mare, într-un moment procesual în care se împlinise deja termenul prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea mai ușoară vizată de art. 386 din Codul de procedură penală și inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal conform art. 18 din Codul de procedură penală, s-a apreciat că lecturarea dispozițiilor legale este suficientă pentru a constata lipsa unei reale probleme de drept procesual. ... 67. Punerea în discuție a eventualei schimbări de încadrare și pronunțarea asupra acesteia (după rigorile statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 250/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019) reprezintă o obligație, și nu o facultate a instanței de judecată. Instanța fie va menține încadrarea juridică cu care a fost sesizată, fie va stabili o nouă încadrare juridică [în acest sens, G. Bodoroncea, în M. Udroiu (coord.), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ed. 4, Ed. CH Beck, 2023, p. 2504]. ... 68. Momentul pronunțării asupra cererii de schimbare a încadrării juridice trebuie să fie, în toate cazurile, anterior soluționării fondului cauzei. În acest sens, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 250 din 16 aprilie 2019, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019, se impune asigurarea caracterului echitabil al procesului penal, exercitarea în mod efectiv a dreptului la apărare de către inculpat, iar „singura interpretare care asigură textului criticat - art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală - conformitatea cu dispozițiile din Constituție și Convenția pentru apărarea drepturilor omului a libertăților fundamentale este aceea care impune ca schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare să se realizeze de către instanța de judecată prin hotărâre care nu soluționează fondul cauzei, ulterior punerii în discuția părților a noii încadrări juridice a faptei, însă anterior soluționării fondului cauzei“. ... 69. Pronunțarea privind incidența sau nu a cauzei de înlăturare a răspunderii penale reprezintă o soluție asupra acțiunii penale ce nu poate fi dispusă decât prin sentință sau decizie, indiferent dacă inculpatul va solicita sau nu continuarea procesului penal. Așadar, chiar dacă prescripția ar fi invocată anterior dezbaterii finale a cauzei, instanța nu se poate pronunța asupra acesteia similar unei excepții procesuale, de tipul schimbării de încadrare juridică. ... 70. Prin urmare, în configurația procesual penală actuală, punerea în discuție a pronunțării asupra unei schimbări de încadrare juridică este întotdeauna anterioară pronunțării asupra prescripției răspunderii penale, soluție aferentă „fondului“ cauzei. ... 71. Față de argumentația ce precedă s-a concluzionat că prima problemă de drept nu prezintă o veritabilă dificultate astfel încât să necesite o statuare din partea instanței supreme, fiind evident că instanța poate dispune schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune mai gravă, care atrage un termen al prescripției răspunderii penale mai mare, într-un moment procesual în care se împlinise deja termenul prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea mai ușoară vizată de art. 386 din Codul de procedură penală. ... 72. Cu privire la a doua problemă de drept, respectiv dacă prin noțiunea de „participant“ la o licitație publică, în accepțiunea art. 246 din Codul penal, se poate înțelege orice agent economic cu vocație de a participa la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, vocație derivată din faptul solicitării de către agentul economic a caietului de sarcini și formulării ulterioare de cereri de clarificări privind caietul de sarcini, s-a susținut că aceasta nu reprezintă o veritabilă problemă de drept. ... 73. În susținerea acestui punct de vedere s-a arătat că atât jurisprudența internă, cât și doctrina au stabilit în mod unanim că „îndepărtarea trebuie să se realizeze față de un participant la o licitație publică, adică față de o persoană care a dobândit calitatea de participant, pe baza procedurii aplicabile în respectiva licitație. Calitatea de participant la o licitație publică este stabilită prin procedura proprie fiecărei licitații care reprezintă, în concret, situația premisă a infracțiunii (...). Nu se realizează această condiție esențială atașată elementului material, în ipoteza în care persoana îndepărtată nu dobândise calitatea de participant, ci, eventual, avea intenția sau vocația de a participa la licitație, dar nu realizase demersurile necesare, la momentul săvârșirii faptei“ (V. Cioclei, Drept penal. Partea specială, Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, ed. 9, Ed. CH Beck, 2024, p. 407). ... 74. Prin urmare, s-a concluzionat că problema expusă mai sus își găsește o rezolvare prin apelarea la conținutul normelor juridice arătate, a soluțiilor, respectiv a raționamentelor juridice prezentate, fără a se impune intervenția pe fondul chestiunii. ... 75. Cu privire la cea de-a treia problemă, anume înțelesul noțiunii de „constrângere“ în accepțiunea art. 246 din Codul penal, dacă participantul este un agent economic, s-a susținut că interpretarea legii se impune într-un mod evident care nu impune o dezlegare din partea instanței supreme. ... 76. Mai mult, atât legislația, cât și doctrina, jurisprudența au stabilit, în mod unanim, că, în ceea ce privește constrângerea, trebuie avut în vedere sensul comun al lipsirii de libertate de a decide sau de a acționa. Termenul folosit de legiuitor este cel de „constrângere“, rezultând că legiuitorul nu a dorit să distingă sau să precizeze tipul de constrângere, aceasta putând fi fizică sau psihică (morală). Acțiunea poate îmbrăca forma constrângerii fizice (exercitare de acte de violență) sau a constrângerii morale, care trebuie să aibă aptitudinea de a cauza o stare de temere, sub stăpânirea căreia este afectată libertatea psihică a persoanei respective, indiferent că aceasta este o persoană fizică ori un agent economic. ... 77. Chestiunea de drept supusă dezlegării vizează înțelesul acestei noțiuni în contextul în care cel constrâns este o persoană juridică. Or, aceasta nu prezintă dificultăți de interpretare raportat la persoana constrânsă, instanțele de judecată urmând a aprecia în fiecare situație în parte întrunirea condiției de tipicitate. Prin urmare, s-a concluzionat în sensul că prin prezenta sesizare se solicită de fapt Înaltei Curți soluționarea cauzei, iar nu pronunțarea asupra unei chestiuni abstracte, generale. ... ... VI.3. 78. Departamentul de Drept penal al Facultății de Drept din cadrul Universității de Drept din București, în punctul de vedere formulat, a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate doar în ce privește primele două întrebări transmise spre analiză Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 79. Sesizarea privind cea de-a treia întrebare este inadmisibilă întrucât înțelesul noțiunii de constrângere nu este o veritabilă problemă de drept care să facă necesară explicitarea acesteia de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, conținutul noțiunii de constrângere este amplu analizat în doctrină și jurisprudență, contribuind la decelarea înțelesului acesteia în special în practica judiciară conturată în materia infracțiunilor de șantaj și a infracțiunilor sexuale. Pe de altă parte, în legătură cu conținutul noțiunii de constrângere s-a apreciat că întrebarea reprezintă mai degrabă o solicitare de explicare a acestei noțiuni în raport cu situația concretă din speță formulată sub ideea constrângerii unui „agent economic“. Modalitatea în care a fost formulată întrebarea nu permite oferirea unui răspuns în abstract de către Înalta Curte de Casație Justiție, întrucât „particularizarea“ problemei rămâne totuși generală, sfera noțiunii de agent economic nefiind susceptibilă de a restrânge de o manieră suficientă categoria persoanelor vizate de constrângere pentru a se putea oferi un răspuns în abstract. ... 80. Cu referire la prima chestiune de drept supusă dezlegării s-a susținut că instanța de judecată are posibilitatea dispunerii schimbării încadrării juridice într-o infracțiune mai gravă, care atrage un termen al prescripției răspunderii penale mai mare, într-un moment procesual în care se împlinise deja termenul prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea mai ușoară vizată de art. 386 din Codul de procedură penală, chiar dacă inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal, conform art. 18 din Codul de procedură penală. ... 81. În susținerea acestei opinii s-a reținut că instituția prescripției răspunderii penale este dependentă de caracterizarea juridică dată unei fapte, iar nu de fapta concretă. Împrejurarea că analiza incidenței prescripției este doar o urmare a stabilirii încadrării juridice rezultă, cel puțin, din dispozițiile art. 154 din Codul penal (care stabilește termenele de prescripție în raport cu pedeapsa prevăzută de lege, aceasta din urmă fiind, desigur, stabilită diferit în funcție de diferitele încadrări juridice privite in abstracto) și ale art. 153 din Codul penal (care stabilește imprescriptibilitatea răspunderii penale în raport cu anumite infracțiuni determinate prin raportare la normele de drept substanțial.) Încadrarea juridică este legată de prima trăsătură esențială a infracțiunii, tipicitatea, adică prevederea faptei în modelul abstract regăsit în norma de incriminare. Infracțiunea este unicul temei al răspunderii penale la angajarea căreia se poate ajunge în urma unui raport juridic de drept penal. Astfel, tipicitatea faptei este prima din lanțul condițiilor care trebuie îndeplinite pentru a se ajunge la justa soluționare a unui raport juridic de conflict. ... 82. Pentru acest deziderat, stabilirea încadrării juridice poate fi realizată doar printr-o corectă analiză a tipicității infracțiunii de către instanța de judecată, aceasta neputând fi influențată de manifestările de voință ale părților din proces. De altfel, potrivit art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală coroborat cu art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, încadrarea juridică dată de procuror nu este definitivă nici măcar în ipoteza procedurii abreviate, când legea impune ca inculpatul să recunoască faptele reținute în sarcina sa - nu și încadrarea juridică. ... 83. Cu referire la a doua problemă de drept supusă dezlegării și interpretării unitare s-a susținut că prin noțiunea de „participant“ la o licitație publică, în accepțiunea art. 246 din Codul penal, nu se poate înțelege orice agent economic cu vocație de a participa la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, vocație derivată din faptul solicitării de către agentul economic a caietului de sarcini și formulării ulterioare de cereri de clarificări privind caietul de sarcini, ci se înțelege doar acel operator economic care a dobândit fie calitatea de candidat, fie calitatea de ofertant, în funcție de procedurile de atribuire specifice, astfel cum acestea sunt prevăzute în Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice. ... 84. Totodată, s-a precizat că nu orice infracțiuni comise în legătură cu o procedură de licitație publică trebuie să fie calificate juridic drept deturnarea licitațiilor publice. În situația în care o persoană interesată să participe la o licitație publică ar fi constrânsă înainte de orice demersuri cu scopul de a nu mai participa sau înainte de a dobândi în mod efectiv calitatea de participant, fapta ar putea fi calificată drept șantaj, prevăzut în art. 207 alin. (1) și (3) din Codul penal. ... 85. În ipoteza coruperii, dacă o persoană acceptă o sumă de bani pentru a nu se mai înscrie la o licitație, poate să apară drept echivocă intenția reală a acelei persoane de a participa la licitație, astfel încât ar exista un mare dubiu (și o situație de probatio diabolica) în ceea ce privește deturnarea licitației publice și lezarea obiectului juridic. ... ... ...