Decizia CCR nr. 68/2017Paragraful 42

39. Or, susţine Ministerul Public, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, pentru a exista un conflict juridic de natură constituţională între autorităţi publice sunt necesare acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor. Din această perspectivă rezultă în mod evident, în raport cu cadrul normativ constituţional şi legal invocat, inclusiv jurisprudenţa Curţii Constituţionale, faptul că activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie la care se referă autorul sesizării nu este decât expresia unor competenţe constituţionale proprii şi, în consecinţă, nu uzurpă atribuţiile niciunei alte autorităţi publice şi nu tulbură ordinea constituţională. În consecinţă, conflictul juridic de natură constituţională nu există în condiţiile în care un procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sesizat în baza unui denunţ, îşi exercită funcţia de urmărire penală, prerogative prevăzute de legea de organizare judiciară, legea procesual penală şi în conformitate cu Legea fundamentală. De altfel, nu este lipsit de importanţă faptul că jurisprudenţa instanţelor de judecată a validat, prin pronunţarea unor soluţii de condamnare, situaţii în care, cu ocazia adoptării actelor normative, au fost comise fapte de corupţie.